Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de viață a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar Patriarhal, a dat citire, în cadrul momentului festiv ce a avut loc cu acest prilej în Aula Magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei, mesajului de felicitare al Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, pe care îl redăm în cele ce urmează:
Preafericirea Voastră, Preafericite DANIEL, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române, preaiubit și mult dorit frate în Hristos Dumnezeu și împreună liturghisitor cu Smerenia Noastră, călduros îmbrățișându-vă frățește întru Domnul, ne adresăm cu deosebită bucurie preacinstitei Voastre Preafericiri!
Deoarece avem poruncă apostolică să păstrăm unitatea Duhului în legătura păcii, cu multă bucurie am fost informați despre editarea acestui volum aniversar, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la nașterea preaiubitei și mult doritei Voastre Preafericiri.
De aceea, și prin prezenta profităm de acest prilej plăcut să Vă felicităm pentru tot ceea ce ați realizat în ogorul Bisericii din România, căreia din tinerețe îi slujiți, luptându-vă pentru soluționarea problemelor ei pastorale, ori de câte ori acestea apar. Ca buni păstori ai Domnului Iisus, Mai-marele păstorilor, avem datoria să soluționăm problemele acestea spre slava lui Dumnezeu și mântuirea poporului creștin.
Din câte cunoaștem despre parcursul preoțesc al Preafericirii Voastre, păstrăm adâncă emoție și bucurie că din tinerețe ați pus la inimă dragostea pentru biserica Domnului și pentru viața liturgică și îndată ați urmat acel glas tainic care zice: „Urmeză-Mi!”
Ați preluat conducerea Bisericii sore din România nu la mulți ani după trecerea unei perioade îndelungate de ateism de stat. În perioada aceea, regimul a făcut totul ca să dea uitării „fantasma” religiei, iar credința în Hristos a fost prigonită, cu cruzime uneori. Și acum, când a sosit plinirea vremii, Preafericirea Voastră, și cei ce au rămas credincioși pământului slăvitei patrii a Preafericirii Voastre, udat cu sânge mucenicesc, ați dovedit în mod real, prin faptă, că credința ortodoxă este vie, câștigând astăzi inimile poporului și inimile oamenilor de cultură.
Astfel, călcând pe urmele înaintașilor Preafericirii Voastre, fericiții întru adormire patriarhi ai României, V-ați făcut mărturisitor al renașterii bisericești și spirituale. Cu bucurie vedem progresul Preasfintei Biserici din România în toate domeniile, material și spiritual realizat în această perioadă. Acest progres se concretizează în restaurarea și ridicarea sfintelor biserici și mănăstiri, în formarea duhovnicească și teologică a clerului și poporului, în hirotonia unui număr mare de clerici tineri, activi și evlavioși, în efortul editorial însemnat și în atâtea alte lucrări bineplăcute lui Dumnezeu.
Tot așa elogiem grija permanentă și tot mai insistentă a Bisericii Române pentru refacerea monahismului ortodox, pentru angajarea personalului necesar și popularea frumoaselor mănăstiri istorice din patria Preafericirii Voastre, pentru întărirea spiritului chinovial și cinstirea marilor părinți duhovnicești și a marilor personalități pe care acesta se sprijină ca pe niște stâlpi. La picioarele acestor părinți ați ucenicit și Preafericirea Voastră. Unul dintre ei a fost Părintele Cleopa, cel iubitor de Dumnezeu și de Hristos iubit.
Astfel, prin implicarea dinamică a Preafericirii Voastre în realitățile bisericești – chiar dacă treceți prin dificultăți cunoscute sau necunoscute nouă – se mărturisește, la modul real, prin fapte, că „porțile iadului nu vor birui Biserica”, iar aceasta rămâne vie și atrage lumea la izvoarele vieții veșnice. Din izvoarele acestea poporul român a sorbit întotdeauna, inspirându-se în cele mai nobile și cele mai creatoare idei și trecând, în felul acesta, peste greutățile vieții de zi cu zi. Dar, totodată, Preafericirea Voastră, Preafericite frate și împreună liturghisitor, vestiți cu putere multă întregului popor minunea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mărturie în acest sens stă creșterea importantă a numărului clericilor și monahilor Bisericii din România, datorită tinerilor atrași din lume, după cuvântul Său nemincinos „nimeni nu poate să vină la Mine dacă Tatăl Meu Cel ceresc nu-l va trage”. Aceștia vestesc întregii lumi bunătatea Domnului Care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
Scriindu-Vă acestea, ne rugăm să se reverse din belșug darul binecuvântării Mântuitorului nostru, Care a răsărit din mormânt, peste Preafericirea Voastră și peste tot poporul ortodox român, iubitor de evlavie.
Îmbrățișându-Vă cu sfântă sărutare, rămânem, cu dragoste și prețuire în Domnul,
Al preacinstitei Voastre Preafericiri iubit frate în Hristos,
†BARTOLOMEU al Constantinopolului
