Pentru credincioșii ortodocși, Crucea reprezintă „armă asupra diavolului” (Stihira Învierii de la laudele glasului 8). Este important să facem semnul Sfintei Cruci corect, cu evlavie, fără a ne rușina, ori de câte ori este nevoie sau ori de câte ori simțim nevoia să-L chemăm pe Dumnezeu în ajutor. Din „Învățătura de credință ortodoxă” citim că semnul Sfintei Cruci se face astfel: îndoim înlăuntru și lipim pe podul palmei drepte degetul mic și inelarul, apoi împreunăm vârfurile degetelor gros, arătător și mijlociu de la aceeași mână și cu ele astfel împreunate ne însemnăm pe frunte, pe piept, pe umărul drept și pe umărul stâng. Orice rugăciune se începe cu rostirea „În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin”, însoțită de semnul Sfintei Cruci, astfel: când zicem „În numele Tatălui” ne însemnăm pe frunte; când zicem „și al Fiului” ne însemnăm pe piept; când zicem „și al Sfântului Duh”, ne însemnăm pe umărul drept; când zicem „Amin” ne însemnăm pe umărul stâng. Însemnarea cu semnul Crucii este o deprindere creștinească foarte veche, din timpul Sfinților Apostoli. Facem semnul Crucii însoțind orice rugăciune rostită cu glas tare sau în gând, când trecem pe lângă o biserică sau pe lângă o troiță, când începem și când sfârșim lucrul. Când facem semnul Sfintei Cruci, să cugetăm la mărirea Celui Preaînalt, în numele Căruia îl facem. Semnul Sfintei Cruci nu trebuie făcut în grabă. După felul cum facem crucea, ceilalți oameni văd cam ce loc are în inima noastră Dumnezeu. Făcând semnul Sfintei Cruci, mărturisim credința în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce, și credința într-un Dumnezeu în trei Ipostasuri. Semnul Sfintei Cruci ne aduce aminte că Fiul lui Dumnezeu, făcut om, ne-a mântuit răstignindu-Se pe Cruce. Semnul Crucii este învățătură pe scurt a credinței creștine. Biserica cinstește cu multă evlavie Sfânta Cruce: trei zile pe an (14 septembrie, duminica a treia din Postul Mare și 1 august) sunt închinate cinstirii Sfintei Cruci. Crucea nu lipsește de pe nici o sfântă masă din nici o biserică în care se slujește Sfânta Liturghie. De asemenea, nu lipsește niciodată de pe vârful turlelor bisericilor și al clopotnițelor, iar în cimitirele noastre cei răposați așteaptă învierea morților sub ocrotirea Sfintei Cruci. A doua venire a Mântuitorului, când va veni să judece viii și morții, va fi prevestită de arătarea „semnului Fiului Omului pe cer” (Matei 24, 30), adică al Crucii.
Însemnându-ne cu semnul Sfintei Cruci dobândim binecuvântarea lui Dumnezeu. Ea ne ocrotește împotriva bântuielilor necuratului, ca și împotriva multor rele sufletești și trupești. Facem semnul crucii la trezirea din somn, ca să agonisim binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ziua întreagă; îl facem înainte de culcare, spre a alunga din mintea noastră tot gândul pătimaș; îl facem înainte de rugăciune, spre a fi feriți de împrăștierea și fuga gândului de la rugăciune; îl facem înainte de a începe lucrul și după ce l-am terminat, întâi spre a cere ajutor lui Dumnezeu, iar apoi pentru a-I mulțumi pentru ajutorul dat. (Articol publicat în Ziarul Lumina la 19 martie 2010, semnat de Constantin Ciofu)
