Mărturii baptismale scrise de Tertulian

Quintus Septimius Florens (cca 160-220), cunoscut drept Tertulian din Cartagina, este unul dintre primii autori de literatură creștină în limba latină. De profesie avocat, s-a remarcat prin texte apologetice și polemice, apărând creștinismul în fața provocărilor eretice și păgâne.

De la Tertulian ni se păstrează cel mai vechi tratat despre Botez, constând în instrucțiuni date celor ce se pregăteau de botez sau celor nou-botezați, presărat adeseori cu accente antieretice.

Ritualuri necreștine

Tertulian amintește o serie de ritualuri păgâne ce implică folosirea apei, subliniind că apele acestora sunt ‘sterpe’ (De Baptismo, 5, 1), în timp ce Duhul lui Dumnezeu Se pogoară și rămâne deasupra apei Botezului creștin, iar îngerii comunică puterea Sa (Everett Ferguson, Baptism in the Early Church, p. 336).

Mai departe, Tertulian tratează ceremonialul iudaic de spălare zilnică în aceeași cheie creștină: ‘Primim baia Botezului o singură dată și o singură dată păcatele noastre sunt spălate, pentru că păcatele nu ar trebui să fie săvârșite o a doua oară. Iudeii israeliți, în schimb, se spală în fiecare zi, pentru că în fiecare zi sunt pângăriți. ș…ț Fericită este acea apă care curăță o dată pentru totdeauna, care nu este doar o jucărie pentru amuzamentul păcătoșilor și nu este viciată prin folosirea repetată asupra murdăriei, nici ca un defileu al celor pe care îi curăță’ (De Baptismo, 15, 14-20).

Sfinții Apostoli și Botezul

Tertulian a tratat și problema primirii Botezului de către cei Doisprezece Apostoli ai Mântuitorului, neamintită în nici un text scripturistic. În epocă se năștea o prejudecată: dacă Botezul este necesar pentru mântuire (Ioan 3, 5), iar Apostolii nu l-au primit, fie mântuirea Apostolilor era pusă la îndoială, fie taina era invalidă? (De Baptismo 12, 1-2). Autorul ia în considerare mai multe ipoteze. Apostolii, unii dintre ei ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul, puteau fi primitori ai botezului acestuia. Alții spuneau că Apostolii au fost botezați în timpul minunii săvârșite de Mântuitorul, când ‘furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri’ (Matei 8, 24), iar Petru a primit botezul când, ‘coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus, dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!’ (Matei 14, 29-30). Acestora, Tertulian le răspunde: ‘Una este, gândesc, să fii stropit, sau să fii izbit de violența mării, și cu totul altceva să fii botezat după regula credinței’ (De Baptismo 12, 6). De asemenea, respinge orice aluzie cu privire la situația Apostolilor în raport cu Botezul și mântuirea: ‘Chemarea lor de către Domnul a înlocuit necesitatea botezării, iar Domnul poate ierta păcatele cuiva fără Botez șMatei 9: 2, 22ț. Circumstanțele lor nu se aplică în cazul nostru, iar pentru noi necesitatea Botezului se susține’ (Everett Ferguson, Baptism in the Early Church, p. 338).

Credință și pocăință

‘Pocăința este prima, iar iertarea o urmează’, spune Tertulian (De Baptismo, 10, 6). Păcatele sunt șterse ‘ca răspuns la credința în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt’, iar în apă primim Duhul Sfânt prin mijlocirea îngerului, care ne pregătește pentru aceasta. Avocatul Tertulian pledează pentru iertarea spirituală a păcătoșilor prin prisma principiilor juridice, amintind că orice pledoarie se va vădi prin prezența a trei martori (Deuteronom 19, 15). Cu atât mai mult este importantă prezența celor trei nume divine în actul baptismal: ‘Pentru că unde sunt Cei Trei, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, acolo este Biserica, un singur corp’ (De Baptismo 6, 10). În alt loc, Tertulian spune despre Biserica Romei că ‘soarbe credința, pe care o însemnează cu apă, o îmbracă în Duh Sfânt’ (Despre prescrierea ereticilor 36, 5).

Ceremonial și materia tainei

Deși Tertulian nu ne oferă o descriere a ritualului baptismal creștin din vremea sa, referirile sale sunt similare ceremonialului prezentat în Tradiția Apostolică. Prin aceasta se susține o oarecare uniformitate cultică a Bisericii primare, în zone și timpuri diferite.

Pregătirea pentru cei ce doreau să se înscrie în rândul creștinilor consta în rugăciuni, post, plecarea genunchilor și privegheri de toată noaptea, împreună cu mărturisirea păcatelor (De Baptismo 20, 1).

Tertulian este unul dintre primii autori ai Antichității creștine care menționează prezența nașilor ca garanți ai candidaților, în special pentru copii.

Despre ritualul prebaptismal amintește în alte două opere ale sale. Lepădările sunt prezentate astfel: ‘Când se apropie momentul intrării în apă, prin punerea mâinilor episcopului ca garant al Bisericii, afirmăm cu solemnitate că renunțăm la diavol și la pompa și la slujirea sa’ (De Corona 3). Sau în alt loc: ‘Când intrăm în apă, ș…ț dăm mărturie că am renunțat la diavol, la pompa și la slujirea sa (De Spectaculis 4, apud Everett Ferguson, Baptism in the Early Church, p. 340).

Referitor la materia tainei, Tertulian spune că nu există diferență între Botezul săvârșit ‘în mare sau în lac, în râu sau în fântână, în bazin sau în cadă’ (De Baptismo 4, 3). Și continuă: ‘Toate apele, prin invocarea lui Dumnezeu, dobândesc semnificația sacră a comunicării sfințeniei: pentru că odată Duhul Se pogoară din cer și rămâne deasupra apelor, sfințindu-le prin Sine Însuși, și când sunt astfel sfințite, primesc puterea sfințirii’ (4, 4).

Întreită afundare, în numele Sfintei Treimi

De asemenea, Tertulian atestă întreita afundare pentru administrarea Botezului: ‘Suntem afundați de trei ori, oferind prin aceasta un zălog oarecum mai extins decât cel propovăduit de Domnul în Evanghelie’ (De Corona 3). Acest pasaj este explicat de Everett Ferguson astfel: ‘Suntem de trei ori afundați, în timp ce răspundem întrebărilor mai dezvoltate decât cele prescrise de Domnul în Evanghelie’ (Baptism in the Early Church, p. 341).

Și, în alt loc, mai clar: ‘Hristos a poruncit apostolilor să afunde în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh șMatei 28:19ț, nu în al unuia; și într-adevăr nu o singură dată, ci de trei ori suntem afundați, pentru fiecare persoană și pentru fiecare nume’ (Adversus Praxeam 26).

După prezentarea lui Tertulian, Botezul avea un săvârșitor, în persoana diaconului sau prezbiterului, dar sub autoritatea episcopului, numit ‘mai-marele preoților’ (De Baptismo 17, 1). În caz de necesitate, orice laic are dreptul de a boteza, însă nu consideră că femeile pot avea această capacitate.

Cel mai solemn moment pentru administrarea Botezului era noaptea Paștilor, pentru că suntem botezați întru amintirea Pătimirilor Domnului (De Baptismo 19, 1). Următorul moment adecvat era Cincizecimea, pentru că în această perioadă Domnul înviat S-a arătat Apostolilor înălțat la ceruri și ne-a oferit harul Duhului Sfânt (19, 2). Cu toate acestea, ‘orice zi este o zi a Domnului: orice oră, orice anotimp este adecvat’. Poate fi o ‘diferență de solemnitate’, dar nu este ‘nici o diferență a harului’ (19, 3). (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 6 aprilie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente