Câteva sute de credincioși au luat parte vineri, 25 iulie 2014, la bucuria duhovnicească prilejuită de hramul Mănăstirii „Sf. Ana” din Orșova. Slujba praznicală a fost săvărșită de doi arhierei, membri ai Sfântului Sinod, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, ierarhul locului, și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, a precizat Cătălin Cernătescu, redactor știri al Episcopiei Severinului și Strehaiei.
Împreună cu înaltele fețe bisericești s-au rugat pentru pacea lumii și bunăstarea sfintei Biserici zeci de preoți, monahi și monahii veniți din tot cuprinsul Eparhiei Severinului.
La ctitoria jurnalistului interbelic Pamfil Șeicaru sărbătoarea a început, însă, din ajunul praznicului adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Joi seara, în biserica mănăstirii a fost săvârșită slujba Privegherii în cinstea sfintei, soborul de preoți înălțând alături de credincioși rugăciuni de cerere pentru sănătatea, mântuirea și buna-sporire a poporului drept-slăvitor.
În ziua praznicului s-au săvârșit Taina Sf. Maslu, slujba Aghiasmei Mici și Acatistul Sfinților și Drepților Părinți Ioachim și Ana, urmate de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
La finalul Sfintei Liturghii,cei doi ierarhi au pus la inima credincioșilor cuvinte de învățătură, vorbind despre fericirea adormirii omului întru nădejdea dobândirii Împărăției lui Hristos, tâlcuind celor prezenți semnificațiile sărbătorii curente.
După cuvântările ierarhilor, a fost săvârșit parastasul pentru ctitorii Sfintei Mănăstiri de pe Dealul Moșului. Dintre aceștia, se remarcă Pamfil Șeicaru, legat cu făgăduință de aceste meleaguri. După săvârșirea ceremoniilor religioase, ierarhii, preoții, credincioșii și obștea monahală au luat parte la tradiționala agapă frățească.
Mănăstirea Sfânta Ana a fost ctitorită de Pamfil Șeicaru, care a luptat, în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în primul Război Mondial. Ceea ce l-a determinat să ridice un așezământ destinat viețuirii de obște este o întâmplare petrecută în anii războiului, care l-a marcat profund. În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moșului, ziaristul a fost acoperit cu pământ, alături de camaradul său de arme, Petre Găvănescu, de explozia unui obuz. Amândoi au scăpat cu viață, iar Șeicaru a făgăduit să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilitați materiale, o mănăstire, în semn de mulțumire lui Dumnezeu, dar și „în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare”, după cum nota el însuși în actul de donație a mănăstirii către Mitropolia Olteniei, document notificat la München la 24 martie 1975.
Așezământul monahal a fost construit între 1936 și 1939, perioadă în care Șeicaru era director al ziarului „Curentul” și deputat în Parlamentul României. În timpul comuniștilor, chiliile au fost transformate în locuri de cazare, funcționând o discotecă și un restaurant. În anul 1990, Mănăstirea Sfânta Ana a fost preluată de proprietarul de drept, dându-i-se și menirea pentru care a fost făcută.
Astfel, abia în decembrie 1990, mănăstirea a fost sfințită de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoți localnici.Complexul monahal inițial a fost alcătuit dintr-o biserică de lemn, cu elemente de stil tradițional românesc și chilii pe ambele părți, ansamblul având forma literei „U”.
În ultimul deceniu, a mai fost construită clopotnița cu un altar de vară și un fost bloc de alimentație publică în care funcționează actualmente Muzeul memorial Pamfil Șeicaru, biblioteca, trapeza și un atelier de croitorie.
