Sute de credincioși gorjeni și din întreaga Oltenie au luat parte la sărbătoarea duhovnicească a Adormirii Maicii Domnului de la mănăstirea Polovragi.
Creștinii evlavioși au sosit încă din ajunul praznicului la renumita vatră monahală, luând parte la slujba Privegherii și Prohodul Maicii Domnului. Cu binecuvântarea Mitropolitului Olteniei, Înaltpresfințitul Irineu, în mijlocul celor câteva sute de suflete a fost prezent Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, care a săvârșit slujba de seară la altarul de vară al mănăstirii.
„După cinci ceasuri de comuniune în rugăciune, cei prezenți au ascultat cu evlavie stările prohodului, cântate de soborul de preoți și de Grupul Psaltic „Sf. Nicodim” al Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin. La final, toți cei de față au purces în procesiunea cu icoana și epitaful Maicii Domnului în jurul bisericii mănăstirii, înălțând într-un glas cântări de îngropare în cinstea Adormirii Fecioarei. În ziua praznicului, poienița dinaintea altarului de vară s-a umplut de mulțime de credincioși, care au ascultat cu evlavie Sfânta Liturghie”, după cum a precizat Cătălin Cernătescu, Redactor știri Episcopia Severinului și Strehaiei.
În cuvântul de învățătură de la sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Nicodim le-a vorbit celor de față despre pururea fecioria Maicii Domnului, smerenia și ascultarea ei: „În conformitate cu învățătura de credință ortodoxă, bunii creștini cinstesc pe sfinți și pe Sfânta Fecioară Maria, cea căreia i s-a rânduit să fie Născătoarea și Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au vorbit despre pururea fecioria Maicii Domnului. Astfel, Sf. Vasile cel Mare scrie că: Domnul Însuși a dat un semn, nemaiauzit și uimitor, absolut neobișnuit față de firea comună: aceeași femeie a fost și Fecioară și Maică, aceea care a rămas și întru sfințenia fecioriei, aceeași care a dobândit și binecuvântarea de a naște Fiu. Datorită lucrării lui Dumnezeu, Fecioara Maria a născut pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Născut, apoi L-a crescut pe Iisus Hristos, L-a urmat în propovăduirea Cuvântului Evangheliei. Așa după cum a învățat și Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului și-a dus viața în ascultare, smerenie și rugăciune. Despre ea citim și în Viețile Sfinților că, înainte de a i se despărți sufletul de trup, a rostit cuvintele: Gata este inima mea, Dumnezeule! Gata este inima mea! Fie mie după
Cuvântul Tău! Acolo, în ceruri, Maica Domnului se roagă înaintea Fiului ei preaiubit pentru neamul omenesc. Ea este mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu pentru toți pământenii. Din acest motiv, știind că are inimă de mama, se cuvine să înmulțim rugăciunea înaintea icoanei ei. Între noi și Dumnezeu se lasă adeseori ceață adâncă din pricina păcatelor. Noi nu cunoaștem drumul spre casa noastră. Suntem ca niște naufragiați. Dar iată că se înalță spre cer rugăciunile Maicii Domnului. Ea este rugul cel mare care luminează mereu calea vieții noastre spre mântuire și ne ajută să ajungem la limanul cel neînviforat al vieții.”
Praznicul Adormirii Maicii Domnului din Lavra Polovragiului s-a încheiat cu o slujbă de parastas săvârșită pentru ctitorii, donatorii și binefăcătorii așezământului monahal.
