Tsao Hsuan şi Corneliu Țepeluș. Două nume fără o rezonanţă prea mare în rândul românilor. Un lucru îi uneşte în mod cert: dragostea lor pentru România. Tsao Hsuan este o actriţă taiwaneză îndrăgostită de ţara noastră şi de valorile ei culturale şi spirituale. Are şi de ce!
România este deosebit de bogată din acest punct de vedere, iar un rol excepţional în acest sens îl are Biserica Ortodoxă Română. De ce?
Pentru că ea este creatoarea și păstrătoarea unui bogat și inestimabil tezaur patrimonial-cultural, întruchipat în mii de locașuri de cult-monumente istorice, răspândite în toate zonele țării, reprezentând peste 60% din obiectivele patrimonial-culturale imobile din România, și printr-o deosebit de valoroasă zestre aparținând categoriei de bunuri ale patrimoniului cultural național mobil (detalii aici).
Câteodată avem nevoie de cei de alt neam ca să ne apreciem valorile. Prin proiectul „Biking in Romania”, regizorul Corneliu Țepeluș, alături de care se află mai mulţi străini ce apreciază spaţiul românesc, promovează valorile şi frumuseţile României. Iar printre aceste valori se află catedralele sufletului românesc, bisericile noastre ortodoxe.
Primul episod din proiectul „Biking in Romania” o are în prim plan pe Tsao Hsuan şi Mănăstirea Izvorul Mureşului, o adevărată catedrală a Carpaţilor.
În pelerinajul ei prin Transilvania noastră, unul dintre popasuri este aşezământul monahal ctitorit şi proiectat de IPS Ioan, Mitropolitul Banatului. Tânăra descoperă frumuseţea spiritualităţii ortodoxiei româneşti, se închină în lăcaşul de cult şi vizitează atelierul de pictură al mănăstirilor.
Mănăstirea cu Hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Izvoru Mureşului este aşezată la poalele Hăşmaşului Mare, între cei doi fraţi de cruce Mureşul şi Oltul. Din altarul ei izvorăsc cele două râuri care de acum vor purta pe valurile lor rugăciunile maicilor şi ale tuturor ostenitorilor şi închinătorilor neamului, spune Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, ctitorul şi arhitectul aşezământului monahal.
În anul 1936, sătenii au cumpărat un teren de 4 ha pentru construirea unei mănăstiri, dar vremurile de cumpănă din Ardeal nu i-au ajutat să-şi împlinească dorinţa, până la venirea Înaltpreasfinţitului Ioan.
Piatra de temelie a aşezământului monahal a fost aşezată în data de 7 august 1996, de actualul Mitropolit al Banatului. În 15 august 2000 a avut loc sfinţirea mănăstirii de către vrednicul de pomenire Teoctist Patriarhul.
La intrare ne întâmpină clopotniţa cu o faţadă de piatră unde se află icoana Maicii Domnului în mozaic, într-o mică firidă, şi o poartă de stejar masiv, bogat ornamentată, cu feronerie de epocă. Bolta clopotniţei este pictată în frescă cu scene care ne amintesc de dragostea de aproapele, mila de cei săraci şi primirea de străini. Păşind în incintă, frumuseţea florilor, a peisajului şi a clădirilor ce răsar albe, precum şi bogăţia artistică şi tematică a picturilor care îmbogăţesc această mănăstire ne descoperă un colţ de rai.
Lăcaşul de cult este construit în formă de cruce în spiritul arhitecturii munteneşti a epocii de înflorire din timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Este pictată în tehnica frescă, în stil neobizantin. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de păr sălbatic, iar icoanele sunt pictate de maici în atelierele mănăstirii.
Corpul de chilii al maicilor domină prin mărimea şi forma arcelor în stil brâncovenesc, având şi un Paraclis de iarnă închinat Sf. Ioan Botezătorul. Holurile clădirii sunt pictate în tehnica frescă, fiind împodobite cu programe iconografice tematice de la întemeierea poporului român, sfinţi români şi un sinaxar al sfinţilor din tot anul.
Foto şi info despre mănăstire: site-ul oficial al Eparhiei Covasnei şi Harghitei
