Pe drumul ce duce de la Slatina spre Caracal, în dreptul localității Dobrosloveni, se face un drum care îl conduce pe pelerin înspre Hotărani, localitate la marginea căreia se păstrează unul dintre vechile lăcașuri de cult din estul Olteniei. Este vorba de Mănăstirea Hotărani, aflată în uitare și care astăzi necesită importante lucrări de restaurare.
Pe locul unui sat roman, din suburbia fostei urbe Romula, la 1588, era ridicat un lăcaș de cult, cu hramul „Sfinții Voievozi”, de către unii dintre marii dregători ai Țării Românești din a doua jumătate a sec. al XVI-lea, și anume de jupân Mitrea vornicul și soția sa, Neaga. La 1612 și 1718, așezământul boieresc de la Hotărani a fost jefuit de turci. După 120 de ani de la ctitorire, lăcașul a fost refăcut și pictat de jupân Matei Fălcoianu și Gheorghe vornicul. De asemenea, cei doi ctitori au construit în partea de vest a incintei un impunător turn-clopotniță, patrulater, asemănător cu cel de la Strehaia, cu trei etaje, se pare cu rol de supraveghere asupra văii Oltului.
Biserica are o arhitectură în formă de navă cu absida altarului decroșată și cu un pridvor deschis format dintr-o colonadă construită și acoperit cu o boltă dispusă transversal. La 1750, așezământul boieresc a fost reparat și închinat Mănăstirii Dionisiou de la Muntele Athos. La 1801, biserica este distrusă de un incendiu, pentru ca în 1812 să fie reparată, ocazie în care îi este adăugat proscomidiarul și, probabil, frontonul în stil neoclasic. De asemenea, se pare că la această reparație a fost eliminată turla. Mănăstirea a funcționat până la 1863, când a fost scoasă de sub închinarea străină și averea secularizată. Lăcașul a devenit biserică parohială pentru credincioșii din Hotărani. De la 1 iulie 1895, aici a slujit părintele Dumitru Fărcășanu, absolvent al seminarului inferior.
Parohia Hotărani avea 258 de familii, respectiv 1.086 de suflete și o biserică filie la Ghimpați, cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită în 1888-1890, din zid. Fotografia de epocă ne înfățișează biserica Mănăstirii Hotărani, așa cum arăta în perioada interbelică, după refacerea din 1899.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 27 martie 2013)
