Provocările cu care se confruntă clericii români în afara graniţelor şi specificul misiunii în diaspora au fost evidenţiate de Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale într-un interviu acordat postului de Radio Trinitas.
„Să ai permis de conducere, să fii foarte mobil, să ai o preoteasă înţelegătoare” sunt câteva dintre criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un preot în diaspora, a spus Înaltpreasfinţia Sa evidenţiind greutatea misiunii în afara graniţelor ţării.
Ierarhul a explicat că majoritatea preoţilor sunt obligaţi să aibă un loc de muncă, deoarece nu îşi pot întreţine familiile numai din slujire. Iar preoteasa, a adăugat mitropolitul, are un rol extraordinar în misiunea clericului.
De ce? Pentru că „de la lucru mergi direct să sfinţeşti o casă, că seara ajungi târziu, că sâmbăta şi duminica nu poţi niciodată să ieşi cu familia pentru că ajungi primul în biserică şi pleci ultimul, pe la 16:00-17:00”.
Iar toate aceste sacrificii nu se pot realiza fără o preoteasă dedicată misiunii ecleziale.
Permisul de conducere este necesar pentru vizitele pastorale pe care trebuie să le efectueze în comunitate, deoarece distanţele sunt considerabile. „Vă spun că unii au credincioşi pe care trebuie să meargă să-i vadă la 100 km distanţă”.
3 direcţii: Parohia, familia şi locul de muncă
Pastoraţia în diaspora implică o realitate total diferită de cea din România. Acolo, se desfăşoară, de regulă seara, când oamenii se întorc de la lucru.
„Sigur, este mai degrabă o pastoraţie de sfârşit de săptămână; de multe ori sâmbăta şi duminica sunt concentrate toate activităţile. Atunci se fac spovedaniile, botezurile, cununiile şi bineînţeles Sfânta Liturghie. În restul timpului preotul lucrează.”
Clericii români au trei ascultări principale pe care trebuie să se focuseze, spune mitropolitul.
„Eu le spun întotdeauna credincioşilor: preoţii noştri au trei direcţii sau trei obligaţii, trei sarcini foarte mari. În primul rând parohia, apoi familia şi, apoi, locul de muncă. Ei sunt mărturisitori şi trăitori ai credinţei lor în toate aceste medii în care lucrează. În primul rând în parohie trebuie să fie foarte prezenţi, să fie în alertă continuă pentru că ei pot fi deranjaţi de credincioşi chiar la locul de muncă. Apoi, este familia de care trebuie să se ocupe”.
„Toată lumea crede că noi suntem bogaţi
Lipsa lăcaşurilor de cult proprii este o altă provocare importantă pentru comunităţile româneşti, în special pentru clerici. Dar şi clişeul „suntem bogaţi”.
„Un alt element specific nouă este faptul că nu avem biserici. Toată lumea crede că noi în Occident suntem bogaţi şi că putem să ajutăm. Şi facem. Încercăm să ajutăm. Însă elementul esenţial este lipsa bisericilor. Noi împrumutăm biserici de la catolici, protestanţi, primării, închiriem diferite spaţii în care se defăşoară cultul parohiei respective”.
„Este o presiune enormă pe fiecare preot, din toate părţile”, a concluzionat Mitropolitul Iosif.
„Când trăieşti printre străini sentimentul de greutate se accentuează
Provocările au escaladat după izbucnirea pandemiei. Greutăţile s-au înmulţit atât pentru clerici, cât şi pentru credincioşi.
„Dacă a fost un an greu pentru România, cu atât mai mult a fost un an greu pentru românii care trăiesc în afara graniţelor ţării, pentru că atunci când trăieşti printre străini sentimentul de greutate se accentuează pentru că este vorba de singurătate şi izolare”, a afirmat Mitropolitul Iosif.
Ierarhul a explicat că a fost foarte greu pentru românii în general, „pentru cei atinşi de boală, pentru cei izolaţi, pentru cei care şi-au pierdut locurile de muncă, pentru cei care nu se puteau deplasa de acasă, pentru cei care nu aveau pe nimeni să-i ajute”.
„Izolarea, singurătatea, sentimentul de neputinţă ne-au stăpânit pe toţi. Au fost săptămâni întregi de izolare, distanţele sunt foarte mari, comunităţile nu sunt compacte cum sunt aici. Un om, pentru a ajunge la biserică dimineaţa, face între 15 minute până la o oră sau mai mult pentru a ajunge cu maşina la liturghie”.
Pentru provocări noi, au fost necesare măsuri noi, soluţii noi. Pastoraţia a fost adaptată vremurilor şi solicitărilor.
„Am încercat să compensăm prin slujbele transmise, prin conferinţe, cateheze online. Preoţii au reuşit să se deplaseze de la o casă la alta, însă este totul altfel decât aici în România pentru că distanţele sunt foarte mari”.
Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale este formată din 3 eparhii: Arhiepiscopia Europei Occidentale, Episcopia Italiei şi Episcopia Spaniei şi Portugaliei, deservite de 6 episcopi.
Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale are în componenţă: 6 protopopiate, 122 de parohii, 57 de misiuni şi 25 de filii, 15 mănăstiri, 4 schituri, 2 paraclise, deservite de 241 de clerici (199 de preoţi şi 42 de diaconi).
Foto credit: Arhivă Doxologia
