În Duminica a XXXII-a după Rusalii, astăzi, 3 februarie 2013, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, la Sfânta Mănăstire Cozia, necropola marelui domnitor și ctitor de biserici Mircea cel Bătrân, din orașul Călimănești, județul Vâlcea.
După Sfânta Evanghelie, Preasfințitul Episcop Emilian Lovișteanul a rostit cuvântul de învățătură, în care a explicat pericopa evanghelică citită astăzi. „Din fragmentul acestei Sfinte Evanghelii înțelegem trei lucruri esențiale: în primul rând dorința puternică a lui Zaheu de a vedea, dincolo de curiozitatea lui de a-L cunoaște pe Mântuitorul Hristos, în al doilea rând observăm că judecata Domnului Hristos este alta decât judecata oamenilor din lumea aceasta și în al treilea rând vedem un lucru deosebit de important, că atunci când omul se judecă și se smerește pe sine, Dumnezeu nu îl mai judecă, ci îl iartă și îl mântuiește… Deci, după cum Zaheu a dorit să-și curețe și să-și înnoiască viața, tot la fel și noi creștinii, prin Taina Spovedaniei și a Sfintei Euharistii, să ne modelăm viața, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, pentru a deveni oameni sfinți, oamenii lui Dumnezeu.” , a evidențiat Preasfinția Sa.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Gherasim a vorbit despre personalitatea Marelui Voievod și Domn Mircea cel Bătrân. „Prin slujba săvârșită astăzi nu am făcut altceva decât să continuăm ceea ce moșii și strămoșii noștri au realizat aici de-a lungul timpului. Mănăstirea aceasta, așa cum o vedeți și dumneavoastră, a rezistat împotriva tuturor încercărilor și cotropitorilor. În timpul războaielor dușmanii țării au spart piatra funerară de pe mormântul fericitului ctitor, însă nu au putut sfărâma nădejdea pe care și-a pus-o el în Dumnezeu și care a făcut să înalțe această mândră și puternică fortăreață a rugăciunii, ea rămânând pentru veșnicie în grija Preasfintei Treimi. Fericitul ctitor Mircea cel Bătrân, după cum îl numim noi, nu a murit, ci trăiește în veșnicie, așa cum fiecare dintre noi ne naștem pentru a trăi veșnic, deoarece, pentru noi creștinii, moartea nu este altceva decât trecerea de la pământ la cer, de la viața aceasta pământească la cea cerească.”, a subliniat Chiriarhul Eparhiei Râmnicului.
După Sfânta Liturghie cei doi Ierarhi împreună cu soborul de slujitori au săvârșit slujba de pomenire a 593 de ani de la trecerea la Domnul a marelui voievod și domn Mircea cel Mare.
Momentul comemorativ a fost organizat de către Arhiepiscopia Râmnicului și Sfânta Mănăstire Cozia.
După slujba de pomenire, au fost rostite alocuțiuni de către Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Părintele Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarh Eparhial, Ion Câlea, Președintele Consiliului Județean Vâlcea și Florinel Constantinescu, Primarul orașului Călimănești.
Mulțumind tuturor pentru participare, Părintele Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarh Eparhial și Stareț al Mănăstirii Cozia, a subliniat: „Mircea cel Bătrân este simbol pentru românii de pretutindeni prin lupta dusă ca toți creștinii din timpul lui să nu fie robiți de jug străin, politic și religios, și privați de tradiția strămoșească. El este întemeietor de țară și argument pentru noi, cei de astăzi și pentru cei de mâine, că avem dreptul la existență liberă, politică și religioasă. Ne-a arătat că avem capacitatea să ne apărăm credința și neamul, lucruri esențiale în afirmarea unui popor de sine stătător.”
La eveniment au mai participat oficialități de stat, centrale și locale, stareți de la mănăstirile vâlcene preoți, oameni de cultură, personalități ale culturii vâlcene și numeroși credincioși din eparhie.
Moartea domnitorului Țării Românești, care a domnit în perioada 1386-1418, este evocată într-o veche cronică sârbească: „Anul 6926 [1418] s-a pristăvit marele voievod al Ungro-Vlahiei, Io Mircea, ianuarie 31” și cronica lui Axentie Uricariul, în care stă scris: „Murit-au Mircea Vodă în domnie și l-au îngropat la mănăstirea sa la Cozia”.
După o îndelungată și glorioasă domnie de 32 de ani, „principe între creștini, cel mai viteaz și cel mai ager” (după cronicarul Leunclavius), Mircea cel Bătrân a adormit întru Domnul, la 31 ianuarie 1418, iar trupul neînsuflețit a fost adus de la curtea voievodală de la Argeș la ctitoria sa de la Cozia.
Domnitorul muntean s-a remarcat prin înaltele virtuți: tăria credinței, vitejia și înțelepciunea cu care l-a înzestrat Dumnezeu pentru apărarea statalității și creștinătății în lupta cu oștile Imperiului Otoman. Țara Românească a cunoscut cea mai întinsă cuprindere teritorială din toată istoria medievală: de la Munții Carpați până la Dunăre și cu Banatul Severinului până la Marea Neagră, cu posesiunile transilvane și părțile tătărești și cu cetatea Dârstorului.
Voievodul a ctitorit sau a „preînnoit” lăcașe de cult, importante valori arhitecturale ale patrimoniului românesc, cum este lavra Coziei, în al cărei naos se află tabloul votiv ce-l înfățișează în frumos costum de cavaler occidental și unde, sub lespedea de piatră, i se află mormântul. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1386-1388 de meșteri de pe Valea Moravei. În pronaosul bisericii se mai poate vedea și astăzi pictura originală din anul 1391.
Mircea cel Bătrân a ctitorit și alte mănăstiri și schituri: Brădet, Vișina, Snagov, Cotmeana și la Sfântul Munte Athos.
