Înalt Preasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, alături de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit duminică, 10 martie 2013, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Probota din județul Suceava, potrivit Ziarul Lumina.
Pelerinii din mai multe localități ale județului Suceava au participat, acum două zile, la Sfânta Liturghie oficiată de Înalt Preasfințitul Pimen în Biserica „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota. La momentul de rugăciune a asistat și obștea așezării monahale, păstorită de stravrofora Marina Țurcanu. Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a adresat un cuvânt de învățătură în care a făcut referire la Evanghelia din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. „Dumnezeu va rândui lumea la Înfricoșătoarea Judecată în rai sau în iad, potrivit faptelor de milostenie. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Dumnezeu ne cere să-l cercetăm pe cel bolnav. Din Viețile Sfinților citim că o faptă, oricât de mică ar fi ea, este răsplătită. Faptele de milostenie ne rânduiesc de-a dreapta lui Dumnezeu, iar zgârcenia și lăcomia ne duc în iad. Faptele de milostenie sunt foarte importante. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie așa: «Biserica, văzând că bogații nu ajută pe săraci, pe cei bolnavi, a luat hotărârea să aibă bunuri pământești». De multe ori, bogații sunt zgârciți și nemilostivi, agonisind uneori averi pe cale necinstită. Suntem datori să facem fapte de milostenie către cei aflați în nevoi, care sunt numiți «frați mai mici» ai Mântuitorului Hristos. Pentru a face milostenie trebuie să credem în răsplata lui Dumnezeu pentru aceste fapte. Faptele de milostenie se învață din copilărie. Îmi aduc aminte că părinții mei, în anumite zile din săptămână, ne trimiteau să oferim o oală de lapte și pâine celor săraci. În vremea când mergeam la școală eram organizați de doamna învățătoare pentru a aduna lemne pentru cei săraci sau bolnavi. Fapta de milostenie este importantă și pentru noi, călugării. Pentru a face fapta de milostenie trebuie să avem dragoste față de aproapele. Nu trebuie să avem inima lipită de bunurile pământești. Cel care agonisește trebuie să dea și celui sărac”, a spus IPS Pimen.
Înscrisă în lista Patrimoniului Mondial
Mănăstirea Probota se află în localitatea Probota, județul Suceava, la cinci kilometri de orașul Dolhasca, la 20 de kilometri de Pașcani, la 30 de kilometri de Fălticeni și la 45 de kilometri de Suceava. Încă de la începutul întemeierii ei, pe când domnitorii au ctitorit-o pe aceste meleaguri, poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, după cum se menționează în pisania dăltuită în piatră, aflată la intrarea sudică a bisericii: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan voievod cel Bătrân, a binevoit Domnia mea, cu buna mea voie în al patrulea an al stăpânirii noastre împărătești a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în anul 7038 (1530) octombrie 16”. Între anii 1934-1937, Comisiunea Monumentelor Istorice inițiază restaurarea bisericii și a casei egumenești, prin arhitectul Horia Teodoru. În anul 1986, Mitropolia Moldovei și Sucevei aprobă un proiect de consolidare a părții superioare a bisericii. Tot atunci a fost înlocuit acoperișul cu unul de tablă. În urmă cu 20 de ani, mănăstirea a fost reînființată, având obște de maici. În anul 1993, biserica așezării monahale a fost înscrisă în lista Patrimoniului Mondial, în grupul bisericilor din Moldova cu picturi murale exterioare. Ca urmare a acestui fapt și datorită interesului unor specialiști din Japonia, acest monument a fost supus între 1996-2001 unui amplu proces de cercetare, restaurare și valorificare desfășurat sub egida UNESCO, cofinanțat de Japan Trust Fund for World Heritage și Ministerul Culturii din România.
