Liturghie arhierească la Mănăstirea Agapia

Obștea monahiilor de la Mănăstirea Agapia din județul Neamț a primit ieri, 26 februarie 2012, în Duminica Izgonirii lui Adam din rai, vizita Înaltpreasfințitului Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.

La slujbă au participat, alături de credincioși și obștea mănăstirii, și elevele Seminarului Teologic Liceal Ortodox ‘Sfânta Cuvioasă Parascheva’ de la această așezare monahală. Răspunsurile liturgice au fost date de corul maicilor de la Mănăstirea Agapia, iar soborul de preoți și diaconi a fost format din slujitorii mănăstirii și arhim. Luca Diaconu, starețul Mănăstirii Bistrița și exarh al zonei Neamț.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Evangheliei după Matei, capitolul VI, versetele 14-21, Înalt Preasfințitul Teofan a evidențiat că ‘întreaga viață a omului, dacă este trăită cum se cuvine, este un drum spre împărăția cerurilor, spre slăvita Înviere, spre tronul Sfintei Treimi. În același timp, drumul vieții este întortocheat, cu multe căderi și multe rătăciri, încât, cel mai adesea, drumul către împărăția cerurilor nu este parcurs de toți oamenii, nici măcar de cei mai mulți, pentru ca ținta călătoriei să fie atinsă. Pentru aceasta, Biserica a hotărât ca anumite perioade din timpul unui an să fie, în mod cu totul special, dedicate conștientizării credincioșilor despre călătoria pe care o au de săvârșit spre împărăția cerurilor. Un astfel de moment și cel mai important este momentul Postului Mare. Totodată, în demersul mântuirii, omul are nevoie de călăuză. Pământean slab fiind, are tot timpul tendința de a părăsi calea. Călăuza nu poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl găsim în Biserică, în mod special în Sfânta și Dumnezeiasca Scriptură’.

‘Cel mai trist moment din istoria umanității’

În continuare, Înalt Preasfinția Sa a făcut referire la două texte rostite în Apostolul zilei, respectiv Evanghelia zilei și anume la textul ‘Îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos’ din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel și la textul ‘Acolo unde e comoara voastră, acolo este și inima voastră’ din Evanghelia după Matei, texte considerate drept ‘călăuze pe timpul călătoriei credinciosului din vremea Postului Mare’. ‘Strămoșii Adam și Eva au fost îmbrăcați în Dumnezeu, au fost îmbrăcați în Iisus Hristos Creatorul lumii, dar s-au dezbrăcat de Dumnezeu și s-au îmbrăcat cu ei înșiși. Au îndepărtat pe Dumnezeu din viața lor și în locul lui Dumnezeu au așezat propria lor persoană. În același timp, Dumnezeu a așezat în inima lor comoara cea adevărată, pe El Însuși, dar ei au schimbat și acest lucru, iar inima lor s-a îndepărtat de comoara numită Dumnezeu și s-au îndreptat spre comoara constituită din ei înșiși. Astfel, omul a devenit propria sa comoară și inima lui destinată în exclusivitate îngrijirii de sine’, a adăugat Înalt Preasfințitul Teofan.

Cuvântul de învățătură a continuat prin enumerarea a două căi pe care Evanghelia le așază la rădăcina drumului credinciosului către Înviere și anume iertarea cea sinceră și postul cel nefățarnic și prin rememorarea căderii strămoșilor Adam și Eva. ‘Astăzi este ziua în care umanitatea își aduce aminte de cel mai trist moment din istoria ei și anume momentul în care Adam și Eva au părăsit raiul lui Dumnezeu. De aceea, întreaga istorie a lumii, de la Adam și până astăzi, nu este și nu ar trebui să fie decât o continuă plângere a lui Adam după raiul cel pierdut și o continuă plângere a noastră după comoara și după veșmântul numit Dumnezeu. Viața omului este cerută de Dumnezeu să fie un răstimp de pocăință, în care omul să se transpună în locul lui Adam și al Evei în momentul în care ei au părăsit raiul lui Dumnezeu. Viața în general nu ar trebui să fie decât un strigăt, un dor, exprimarea unei dorințe de a recăpăta raiul cel pierdut. Toată perioada celor patruzeci de zile ale Postului Mare nu este altceva decât strigătul omului prin intermediul cântărilor și slujbelor Bisericii’, a spus în încheiere Înalt Preasfinția Sa.

Construită între anii 1641-1643 de hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, Mănăstirea Agapia este situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț. Este una dintre cele mai mari mănăstiri de monahii din România, numărând 281 de viețuitoare. Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț în anul 2004.

Comentarii Facebook


Știri recente