Lidia Stăniloae, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași a organizat luni, 13 mai 2013, un moment omagial dedicat personalității și operei celui mai mare teolog român din secolul al XX-lea. Evenimentul, intitulat „Părintele Dumitru Stăniloae – omul și opera”, s-a desfășurat în Sala Coloanelor și a avut-o ca invitat de onoare pe distinsa doamnă Lidia Stăniloae, fiica părintelui. Evenimentul a fost organizat cu ocazia Anului dedicat părintelui Dumitru Stăniloae în Patriarhia Română, informează „Ziarul Lumina”.

Cu prilejul împlinirii a 110 ani de la naștere și 20 de la trecerea la Domnul a renumitului teolog român Dumitru Stăniloae, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, aflată sub patronajul său, a organizat luni, 13 mai 2013, un eveniment omagial. Invitată manifestării a fost d-na Lidia Stăniloae, fiica părintelui, care a venit însoțită de fiul Dumitru Horia Ionescu. Sala Coloanelor, locul unde s-a desfășurat evenimentul, s-a dovedit neîncăpătoare pentru studenții și masteranzii care au dorit să o cunoască pe fiica celui mai mare teolog din secolul al XX-lea.

În deschidere, pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae din Iași”, a evidențiat scopul organizării momentului omagial: „Mulți pot da mărturie despre părintele Stăniloae, mai ales că în ultima perioadă s-au scris zeci de teze de doctorat despre acest subiect. Cea mai autentică mărturie, însă, vine din partea familiei și din acest motiv i-am invitat la facultatea noastră pe d-na Lidia Stăniloae, fiica părintelui, și pe d-nul Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui, care este absolvent de teologie și care lucrează momentan la Editura Herder în Freiburg, Germania. Spunându-i doamnei Stăniloae că astăzi este prima zi de cursuri la instituția noastră după vacanța pascală, m-a întrebat dacă nu cumva este un timp nepotrivit pentru un asemenea moment. I-am răspuns că, dimpotrivă, mi se pare un mod festiv și academic să reluăm cursurile printr-o asemenea deosebită manifestare”.

Dumitru Stăniloae – teologul

În prima parte a alocuțiunii rostite, d-na Lidia Stăniloae le-a vorbit studenților despre opera și teologia părintelui Stăniloae: „Un dicton spune că ceea ce faci pentru tine moare odată cu tine, dar ceea ce faci pentru ceilalți rămâne pentru totdeauna. Acestea cred că sunt cuvintele cele mai potrivite care să caracterizeze activitatea tatălui meu. Ca unul dintre cei mai mari teologi nu numai ai ortodoxiei, Stăniloae a elaborat o teologie care nu este numai știință, ci este convingere, credință, entuziasm, gândire nuanțată și specifică. Ea este trăire, este încredere în Dumnezeu, este certitudinea că suntem ființe privilegiate, pe care Dumnezeu ne numește fii ai Săi. Ea este evidentă pentru fiecare dintre noi. Acesta este marele mister al perenității credinței. Trebuie doar să ne deschidem ochii, să nu ne încăpățânăm a defila prin viață rămânând doar la aparențe, fără a-i descoperi esența. Raportul Dumnezeu-om este esențial, omul fiind înălțat de Părintele său la rangul de convorbitor, cu toate atributele acestuia. Întrepătrunderea între teoretic și trăirea practică, aducerea spiritualității în viața de zi cu zi a fost poate una dintre cele mai importante caracteristice ale operei lui Stăniloae. «Cine vrea să creadă ajunge la putința de a crede», spune el undeva în opera sa. În noi este prezent un har care ni s-a dat și care ne ajută să credem, dacă vrem să credem. Aceasta nu înseamnă neapărat o predestinație bazată pe automatisme conceptuale, ci trăirea fermă, pur și simplu firească, în convingerea că nu suntem figuranți ai unui univers amorf și impersonal, ci participanți conștienți la faptul creației, în care Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare cu vocea lui aducătoare de idei și acțiuni conform libertății ce ni s-a dat. Aceasta înseamnă participarea rânduită de Dumnezeu la epopeea neegalată de nimic a spunerii «să fie lumină și a fost». Și face evident caracterul teologiei dezvoltate de el, o teologie personalistă, a dualității eu-tu, a relației indestructibile între divinitate și om, în care omul este pus în fața Creatorului său, și Creatorul îl primește la Sine pe cel pe care l-a creat”.

Dumitru Stăniloae – omul

În continuarea prezentării, invitata întâlnirii a relatat o serie de întâmplări menite să reflecte personalitatea marelui teolog român: „Vreau să vă povestesc o întâmplare relatată chiar de tata într-un interviu din «Jurnalul Literar». Citez: «În închisoare, atunci când ne aflam mai mulți în celulă, oficiam zilnic Liturghia. Odată, un gardian, uitându-se prin vizetă, ne-a surprins la rugăciune. A intrat imediat și a întrebat: Ce faceți voi aici? Ne rugăm, i-am răspuns noi. Voi credeți în Dumnezeu?, a întrebat el. Ce ar fi viața asta fără Dumnezeu?, i-am răspuns. S-a uitat lung și a spus: Da, domnule, s-ar putea să aveți dreptate». O altă întâmplare: la zece ani aveam o profesoară de pian care era de o punctualitate de-a dreptul cumplită. Dacă ajungeam la trei fără cinci se uita urât la mine: «De ce-ai venit atât devreme?». Dacă ajungeam la trei și cinci mă certa: «De ce-ai venit atât de târziu?». Și atunci stăteam în fața ușii ei și când la turnul de la biserica sașilor bătea ceasul cel mare de trei ori, apăsam degetul pe sonerie. M-am plâns tatii. Și el mi-a răspuns: «Foarte bine, lasă că te învață să fii punctuală!». Astăzi, când văd cât de relativ sunt respectate orele fixate, mă gândesc că n-ar fi stricat să fie și alții crescuți de tata.

Tata m-a pedepsit o singură dată. Eram de vreo șase ani și citeam cu frenezie. Nu mă lăsau să citesc tot timpul ca să nu-mi stric ochii și mă ascundeam sub masă. Odată, tata m-a descoperit sub masă și mi-a cerut să ies cu cartea de acolo. Am răspuns: «imediat». «Nu imediat, acum», a spus tata. Am ieșit furioasă și am aruncat cartea cât acolo. A fost singura dată când tata mi-a tras o palmă. «Cărțile nu se aruncă», mi-a spus. «Cărțile se păstrează. Cu grijă»”.

„Nu-i plăcea să se vorbească despre el, încerca să se strecoare neobservat. Spunea că Dumnezeu ne-a dat talantul, iar noi suntem datori să-i înmulțim și că mai bine-i să lucrezi degeaba decât să stai degeaba”, a mai spus Lidia Stăniloae, referindu-se la tatăl său.

Amintirea părintelui Stăniloae a fost evocată și de o parte dintre profesorii Facultății de Teologie din Iași prezenți la întâlnire, iar d-na Lidia a răspuns întrebărilor venite din sală.

Comentarii Facebook


Știri recente