Părintele Arhiepiscop Calinic al Sucevei și Rădăuților a transmis joi un cuvânt despre viața și influența Sf. Cuv. Daniil Sihastrul asupra Sf. Voievod Ștefan cel Mare. Trei sfetnici apropiați a avut domnitorul și de toți a ascultat: Mitropolitului Teoctist I, Episcopul Vasile al Romanului și Cuv. Daniil Sihastrul. Cel din urmă „l-a sfătuit pe domn să zidească o biserică pentru fiecare bătălie purtată”, a scris ierarhul.
Sfântul s-a născut într-o familie de răzeși, lângă Rădăuți, și a fost botezat Dumitru. A intrat în monahism la 16 ani, primind numele David. A viețuit la Schitul „Sfântul Lavrentie” din Vicovu de Sus – Laura, unde a îmbrăcat Schima Mare, primind numele Daniil.
După o perioadă de pustnicie pe valea Secului (jud. Neamț), sfântul s-a stabilit la Putna (jud. Suceava). La Putna a săpat în stâncă o chilie, iar deasupra ei un paraclis cu pridvor, naos și altar.
„Tradiția spune că, în 1451, când Bogdan, domnul Moldovei, a fost ucis de fratele său, Petru Aron, fiul acestuia, Ștefan, s-a retras în munții Putnei”, scrie Înaltpreasfințitul Calinic.
„După unii, Ștefan se afla la vânătoare, nu departe de chilia pustnicului. Rătăcind târziu în noapte, a văzut o lumină care ieșea discret dintr-o stâncă. Era lumina unei lumânări la care schimnicul își făcea pravila.”
„Venind să-i ceară sfat, acesta i-a profețit că va ajunge pe tronul tatălui său, Bogdan al II-lea, și al bunicului său, Alexandru cel Bun, din neamul Mușatinilor, lucru care s-a și întâmplat în 1457”, continuă părintele arhiepiscop. De atunci, cuviosul i-a devenit duhovnic și sfetnic de taină.
„Cu siguranță, Cuviosul Daniil Sihastrul este cel care l-a sfătuit pe domn să zidească o biserică pentru fiecare bătălie purtată, indiferent de rezultat; pe de o parte, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu, iar pe de alta, pentru sufletele celor căzuți”, a menționat Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
„Se crede că și Mănăstirea Putna a fost zidită tot la îndemnul isihastului, «pentru ca Dumnezeu să-i ajute la toate treburile lui». De altfel, în mănăstire se păstrează ferecătura de argint, împodobită cu mărgăritare, a degetului Cuviosului Daniil”, amintește ierarhul.
„Acesta a fost degetul cu care Cuviosul Daniil Sihastrul i-a arătat domnului locul potrivit pentru a construi sfânta mănăstire. Probabil că de aceea, după sfințirea din 10 septembrie 1470, săvârșită de mitropolitul Teoctist, de episcopul Tarasie al Romanului și de un ales sobor de arhimandriți, ieromonahi și preoți de mir, în număr de șaizeci și patru, domnul Ștefan cel Mare a vrut să-l numească stareț al Mănăstirii Putna, ascultare pe care, după cum menționează cronicile, ar fi refuzat-o, preferând să-și continue viața pustnicească.”
După ce a refuzat și scaunul de mitropolit, la moartea Mitropolitului Teoctist I, „pustnicul Daniil s-a retras într-un alt loc pustiu, numit Corbul, din preajma Voronețului”, precizează arhiepiscopul.
Acolo Sfântul Voievod Ștefan a găsit liniște și încurajarea de a se replia după bătălia pierdută de la Războieni. Fiindcă a reușit să alunge din nou turcii, domnul a construit Mănăstirea Voroneț, închinată unui sfânt militar: Sf. Gheorghe. Primul ei stareț a fost Cuviosul Daniil Sihastrul.
Mitropolitul Dosoftei, în cartea Viața și petrecerea sfinților (1686), îl așază pe cuvios în fruntea unui șir de nouă sfinți, notând că a și văzut moaștele sale și pe ale lui Rafail de la Agapia.
Chipul Sfântului Daniil apare pictat alături de cel al mitropolitului Grigorie Roșca, ucenicul său, pe fațada de miazăzi a pridvorului Mănăstirii Voroneț, lângă ușa de intrare.
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților (chipul Sf. Cuv. Daniil Sihastrul pictat la Măn. Voroneț)
