„Această duminică ne arată că Sfânta Cruce este îndreptată spre Înviere, ea nefiind în sine un scop, ci, în Sfânta Cruce este tainic ascunsă puterea și slava Învierii”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în predica rostită duminică la Paraclisul istoric „Sfântul M. Mc. Gheorghe” de la Reședința Patriarhală.

Părintele Patriarh a vorbit despre însemnătatea Duminicii Sfintei Cruci, aflată la mijlocul Postului Mare – „o perioadă de rugăciune mai intensă, de pocăință și de postire”.

„Perioada Postului Sfintelor Paști este un timp de nevoință pentru biruință asupra păcatului. Păcatul neascultării este biruit printr-o ascultare mai intensă a cuvântului lui Dumnezeu, ca împlinire a poruncilor Lui”.

Această duminică este numită „Duminica Sfintei Crucii”, a explicat în continuare Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „în înțelesul duhovnicesc de postire, de asceză, de înfrânare, de nevoință personală pentru biruință asupra modului de existență egoist prin transformarea iubirii pătimașe în iubire smerită și milostivă”.

Întărirea duhovnicească, scopul Duminicii Sfintei Cruci

Motivul pentru care Biserica a rânduit ca Duminica Sfintei Cruci să fie așezată la mijlocul Postului Mare, a explicat Preafericirea Sa, este de „a întări duhovnicește pe credincioșii care postesc și se nevoiesc”.

„Biserica a pus în mijlocul postului sărbătoarea Sfintei Cruci ca lucrare duhovnicească, pentru că în mijlocul Raiului a fost pomul vieții, la care nu au ajuns strămoșii Adam și Eva”.

„În această perioadă a postului vedem care este sensul nevoinței, care e legătura între post și Paști, între lupta împotriva păcatului și bucuria prezenței lui Hristos în viața celui care biruiește ispitele cu ajutorul Lui”, a subliniat Preafericirea Sa.

Crucea, semn al biruinței morții

„În Ortodoxie, crucea nu este semn doar al suferinței, al nevoinței în lupta cu păcatul și răutatea, ci și semn al biruinței asupra acestora”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Astfel, a continuat Părintele Patriarh, „se creează legătura între Cruce și Înviere, între smerenie și slavă, între asceză și bucuria pascală”.

„Biserica Ortodoxă a înțeles că toată nevoința este plină de speranță. Prin faptul că Hristos ne cheamă să aducem la El toate suferințele, neputințele, neîmplinirile noastre, ne îndeamnă să nu sucombăm în suferință, ci să transformăm, cu ajutorul harului Său suferința în biruință și crucea în speranță”.

„Oamenii care au purtat crucea vieții lor și s-au apropiat mai mult de Dumnezeu, au postit și s-au rugat, au simțit ajutorul lui Dumnezeu și I-au mulțumit. Cei care au căzut în deznădejde, nu s-au rugat, nu s-au spovedit, n-au putut transforma suferința în biruință”, a adăugat în încheiere Preafericirea Sa.

Foto credit: Ziarul Lumina