În mesajul de Paște, Patriarhul Ecumenic respinge concepția că Ortodoxia este „introvertită, nelumească și indiferentă”

În mesajul adresat cu prilejul Sărbătorii Sfintelor Paști de anul acesta, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu respinge afirmația că „Ortodoxia este introvertită, nelumească și indiferentă față de istorie și civilizație”, considerând această abordare „o interpretare total greșită a conștiinței de sine ortodoxe precum și a lucrării sociale și filantropice a Bisericii”.

Pe lângă faptul că Paștele este cel mai mare praznic al Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Constantinopolului subliniază faptul că „Învierea este întreaga noastră credință, toată viața noastră bisericească, întreaga cultură a Ortodoxiei”.

„În Înviere și din Înviere ajungem noi credincioșii să ne cunoaștem destinul veșnic, discernem conținutul și direcția misiunii noastre în lume și descoperim înțelesul și adevărul libertății noastre”, scrie Patriarhul Bartolomeu în proclamația patriarhală cu ocazia Învierii Domnului.


Mesajul de Paște al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu 2019

Traducere de Basilica.ro

Bartolomeu
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Romă
Și Patriarh Ecumenic
Deplinătății Bisericii har, pace și milă
De la Hristos cel înviat întru slavă

Cinstiți frați și iubiți fii și fiice în Domnul,

Alergând cursa Sfântului și Marelui Post cu rugăciune și cu post și ajungând Patima mântuitoare a lui Hristos Dumnezeu, astăzi ne facem părtași bucuriei Învierii lui celei strălucitoare.

Experiența Învierii ține de nucleul identității ortodoxe. Prăznuim Învierea Domnului nu doar de sărbătoarea Sfintelor Paști și în perioada pascală, ci în fiecare Duminică și la fiecare Sfântă Liturghie, care este întotdeauna un praznic de lumină.

Viața creștină în toate dimensiunile ei – în cultul divin precum și în viața și mărturia noastră în lume –  poartă un duh pascal și este mișcată de biruința asupra morții a lui Hristos cel Înviat și de așteptarea împărăției Sale veșnice.

Omul nu este capabil de unul singur să trateze teama și inevitabilitatea morții, cu care se confruntă pe tot parcursul vieții și nu doar la capătul acesteia.

Sensul că viața este „o călătorie spre moarte” – fără nicio speranță de scăpare – nu duce către o umanizare a vieții sau către o sporire a responsabilității și grijii pentru prezent și viitor.

Dimpotrivă, omenirea se ferește și se decuplează de la elementele esențiale ale vieții, ajungând la cinism, nihilism și deznădejde, în înșelarea realizării de sine neinhibate și în eudemonismul necuviincios caracterizat de (îndemnul) „să mâncăm și să bem, fiindcă mâine vom muri”.

Știința, activismul social și politic, progresul economic și prosperitatea nu pot oferi o cale de ieșire din acest impas.

Orice este creat de oameni poartă stigmatul morții și nu duce la mântuire, deoarece însuși acel lucru are nevoie de mântuire. Dorința de veșnicie nu poate fi camuflată de bunurile lumești și nu poate fi satisfăcută prin prelungirea vieții sau făgăduința unui paradis mincinos.

Ortodoxia oferă omului raționalist contemporan adevărul Evangheliei mântuitoare a Învierii. Pentru noi, ortodocșii, Paștele nu este simpla amintire a Învierii Domnului, ci și experiența reînnoirii noastre în Hristos cel Înviat; este pregustarea și convingerea împlinirii eshatologice a iconomiei dumnezeiești.

Creștinul credincios știe că deplinătatea existenței este un dar al harului dumnezeiesc. În Hristos, viața noastră este transfigurată, transformată într-o călătorie spre îndumnezeire.

Pentru Sfântul Pavel, creștinii se disting de „ceilalți” care „nu au nădejde” (1 Tesaloniceni 4:13). Ei nădăjduiesc în Hristos, Care este „viața și învierea noastră”, „Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel ce este viu” (Apocalipsa 1: 17, 18).

Prezența mântuitoare a lui Hristos în viața noastră și nădejdea Împărăției cerurilor sunt legate inseparabil de existența noastră creștină, care funcționează și se împlinește ca o forță creativă și transformatoare în lume.

Nu este deloc întâmplător faptul că, mai înainte ca civilizația modernă să aprecieze și să stabilească omul ca autor al istoriei, credincioșii au fost chemați să devină „împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9).

Reprezintă o interpretare total greșită a conștiinței de sine ortodoxe precum și a lucrării sociale și filantropice a Bisericii a susține că Ortodoxia este introvertită, nelumească și indiferentă față de istorie și civilizație.

Preacinstiți frați și iubiți fii și fiice,

Paștele nu este doar cel mai mare praznic și sărbătoare a Bisericii Ortodoxe. Învierea este întreaga noastră credință, toată viața noastră bisericească, întreaga cultură a Ortodoxiei. Și din acest izvor nesecat își trage originea și se hrănește tot cursul eshatologic al vieții și mărturiei noastre ortodoxe.

În Înviere și din Înviere ajungem noi credincioșii să ne cunoaștem destinul veșnic, discernem conținutul și direcția misiunii noastre în lume și descoperim înțelesul și adevărul libertății noastre.

Cel ce S-a pogorât în cele mai de jos ale pământului, zdrobind porțile iadului și puterea morții, înviază din mormânt ca un eliberator al omenirii și al întregii creații.

Acest dar al libertății sunt chemați oamenii să-l primească gratuit, devenind membri ai trupului Bisericii ca „o comunitate a îndumnezeirii”, unde libertatea este temelia, calea și destinația. Ca dar al lui Hristos, această libertate este trăită și se exprimă ca „ținând adevărul în iubire” (Efeseni 4:15), ca un eveniment de comuniune și solidaritate.

„Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire” (Galateni 5:13). În Biserică „viețuim în calea Învierii” privind spre „învierea de obște” din ziua cea neapusă a Împărăției.

Cu aceste gânduri, cu inimă curată, dăm slavă Domnului celui Înviat Care „a dăruit viață tuturor”, Dumnezeului care este „cu noi” și „în favoarea noastră”, Care a făgăduit să fie cu noi până la sfârșitul veacurilor.

Exclamăm salutul pascal plin de bucurie „Hristos a înviat!”, rugând pe Făcătorul și Izbăvitorul lumii, Dătătorul tuturor darurilor, să lumineze viețile noastre ale tuturor cu lumina Învierii Sale celei mântuitoare și să dăruiască tuturor deplinătatea bucuriei și toate darurile Sale mântuitoare, pentru ca să se slăvească și să fie binecuvântat numele Său cel sfânt și mai presus de ceruri.

Fanar, Sfintele Paști 2019

Bartolomeu al Constantinopolului
Fierbinte rugător către Hristos cel Înviat

Traducere de Basilica.ro

Foto: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a adresat membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la ședința solemnă din 24 noiembrie 2018. Credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Comentarii Facebook


Știri recente