Miercuri, 12 octombrie 2011, sediul din Bruxelles al Parlamentului European a găzduit o dezbatere pe tema „Voluntariatul, Bisericile și societatea civilă”, potrivit orthodoxero.eu. Participanții au subliniat rolul important al Bisericii în oferirea motivării necesare unei angajări responsabile și constante în activități de voluntariat. Tot Biserica este, în foarte multe cazuri, instituția ce oferă infrastructura necesară organizării lucrării voluntarilor.
Dezbaterea a avut loc în cadrul unei întâlniri de lucru a Grupului pentru Dialog Intercultural și Probleme Religioase a Partidului Popular European. Au participat atât membri ai Parlamentului European, cât și reprezentanți ai unor organizații europene recunoscute pentru activitatea lor îndelungată în domeniul voluntariatului, precum Caritas ori Eurodiaconia. Scopul întâlnirii a fost de a face o evaluare a Anului European al Voluntariatului (2011), și de a analiza îmbunătățirile ce pot fi aduse, pe termen scurt, acestui segment de activitate.
Pentru început, Gabriela Civico, managerul proiectului Anul European al Voluntariatului a vorbit despre rolul esențial al Bisericilor europene în desfășurarea activității de voluntariat. „Nu doar că marea majoritate a celor care iau parte la activități de voluntariat au o motivație religioasă, dar însuși faptul că Bisericile oferă infrastructura necesară organizării acestui fel de activități, le recomandă ca parteneri indispensabili în cadrul acestui segment,” a spus Civico.
La rândul său, Jorge Nuno Mayer, secretarul general al Caritas Europa, a subliniat faptul că voluntariatul nu este nimic altceva decât expresia modernă a iubirii față de aproapele. Pe de altă parte, implicarea Bisericii în acest gen de activitate nu trebuie niciodată confundată cu prozelitismul, deopotrivă de către cei care oferă și cei care primesc ajutor în acest context.
Participanții nu au căzut însă de acord în privința rolului voluntariatul în contextul actualelor dificultăți economice cu care se confruntă Europa. Unii au evidențiat valoarea economică a muncii voluntarilor, subliniind faptul că, date fiind tăierile bugetare masive pe care statele europene vor trebui să le facă în anii următori, aceștia ar putea compensa cu succes scăderea numărului de angajați, mai ales în cadrul serviciilor de asistență socială ori în sistemul medical. Pe de altă parte, alți participanți, precum Heather Roy, secretarul general al Eurodiaconia, a atras atenția asupra pericolului înlocuirii muncii prestate de personalul anagajat cu activitatea de voluntariat. „O persoană care se oferă să facă voluntariat într-un spital nu e tot una cu o asistentă medicală, care e pregătită profesional pentru munca pe care o face, iar confuzia dintre cele două tipuri de activitate poate pune în pericol interesele beneficiarilor serviciilor medicale. Trebuie să înțelegem că rostul voluntarului nu este de a-l înlocui ci de a-l asista pe angajatul plătit, indiferent de domeniul de desfășurare a activității respective,” a insistat Roy.
Potrivit statisticilor, la nivel european, 30% dintre cetățeni fac voluntariat, fie în mod regulat, pe termen lung, fie numai episodic, în vreme ce 80% dintre cei intervievați afirmă că văd cu ochi buni implicarea în astfel de proiecte. Cei mai mulți dintre voluntari rămân însă tinerii și bătrânii, iar implicarea segmentului de populație activă rămâne o provocare pentru liderii de organizații precum Caritas ori Eurodiaconia.
