În fiecare an, la data 2 iulie, când Biserica Ortodoxă Română cinstește pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 și mare ctitor de locașuri sfinte, Mănăstirea Toflea își sărbătorește unul dintre ocrotitorii spirituali. Acest așezământ monahal datează din secolul al XVII-lea, când era atestat existența unui schit. Situată în sihăstria Buciumenilor, la confluența județelor Galați, Vrancea și Vaslui, Mănăstirea Toflea, cu hramurile „Sfinții Trei Ierarhi și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, a fost redeschisă în data de 18 decembrie 2010.
Sărbătoarea de astăzi a fost prefațată încă din seara zilei de 30 iunie când, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian au fost aduse la Toflea racla cu moaștele Sfântului Vasile cel Mare. La altarul de vară al mănăstirii, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi din parohiile protopopiatelor Nicorești și Tecuci, în prezența oficialităților locale dar și un mare număr de credincioși, rromi și români, din Toflea și din parohiile învecinate, după cum ne-a transmis pr. Gabriel Molocea. La momentul liturgic cuvenit copiii și credincioșii pregătiți au fost împărtășiți de Chiriarhul Dunării de Jos cu Sfintele Taine.
La sfârșitul Sfintei Liturghii un grup de copii participanți la programul catehetic național „Hristos împărtășit copiilor” din parohia Movilenii de Sus a susținut un frumos moment artistic ce a constat în recitarea unor poezii și intonarea unor cântece întru slava Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Tot astăzi a fost binecuvântată noua cantină socială ce a primit hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, care va oferi săptămânal hrană caldă persoanelor aflate în dificultăți materiale. La eveniment a fost prezent și un grup de elevi din Belgia, aflat în vizită în comuna Brăhășești într-un parteneriat și schimb de experiențe culturale și tradiționale cu elevii din această zonă a țării. Aceștia, în cadrul Sf. Liturghii, au rostit rugăciunea „Tatăl nostru” în limba franceză. La final, a fost organizată tradiționala agapă frățească de unde au gustat toți credincioșii prezenți la hramul ștefanian al mănăstirii, între care și grupul de elevi din Belgia.
Schitul Toflea este unul dintre cele mai vechi așezări sihăstrești din județul Galați. O mărturie din perioada 1 septembrie 1619-31 august 1620 arată că doamna Stana, soția vornicului Murgoci Tofle, avea un document al acestuia care preciza ca după moarte „câte rămășițuri ar rămăni să n-aibă triabă, ce ca să aibă a le dărui svintii mănăstiri ce iaste făcută de Tofle cel bătrân”. Se pare că acest „Tofle cel bătrân” este ușerul Tofle sau Toflea, amintit într-un document domnesc de la 1581, fapt ce dovedește că mănăstirea a fost ctitorită pe actualul teritoriu al com. Brăhășești în primii ani ai secolului al XVII-lea, dacă nu chiar în ultimii ani ai secolului al XVI-lea. Schitul s-a ruinat, probabil, destul de repede, căci un nou schit a fost ridicat înainte de noiembrie 1667 de căpitanul Florea și soția sa Safta la Cernica în aceeași zonă, în imediata apropiere a celui vechi. Un document de la 1749, referindu-se, probabil, la un monah al schitului, amintește de „Ioniț Batin călugărul de la Brăhășești”. Așezământul, care avea hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, este pomenit și în anul 1809 într-un document care îl consideră pe logofătul Constantin Palade ca restaurator și miluitor al schitului. Câțiva ani mai târziu, la 1817, voievodul Scarlat Callimachi dăruiește fiului său Alexandru moșia Toflea, pe care se afla și „schitul Tofle, unde se află petrecătoriu și trei călugărași”. Așezământul se afla, deci, într-o stare de decădere, care se va accentua, probabil, și în anii următori, căci schitul se desființează, practic, înainte de 1859. Este singura mănăstire ridicată prin contribuția unui rrom, Vasile, într-o localitate în care trăiește o comunitate exclusiv de etnie rromă. Sfințirea locului și așezarea pietrei de temelie a sfântului locaș a avut loc în 29 iunie 2002, de către Chiriarhul Dunării de Jos.
