Având o tradiție de veacuri, pelerinajul la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Nicula adună în fiecare an, în perioada 13-15 august, zeci de mii de pelerini din toate colțurile lumii.
Convingerea că tot mai mulți credincioși își manifestă dragostea față de Preasfânta Fecioară Maria își are argumentul tocmai în numărul mare de pelerini care urcă dealul Niculei, număr care sporește de la an la an. Cu totul special a fost hramul din acest an, la care au participat sute de mii de credincioși veniți să-i ceară Maicii Domnului mijlocirea și să-i aducă mulțumirile lor pentru ajutorul revărsat.
Pentru prima dată în calitate de Arhiepiscop și Mitropolit al Clujului, a participat anul acesta Înaltpreasfințitul Părinte Andrei Andreicuț, în fruntea unui sobor format din ierarhi, preoți și diaconi, care a oficiat atât slujbele de seară din ajunul praznicului închinat Fecioarei Maria, Vecernia, Litia, iar apoi Utrenia și Prohodul, precum și Sfânta Liturghie arhierească de astăzi. După cum ne informează Radio Renașterea, din soborul de ierarhi au făcut parte și Preasfințitul Părinte Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte Ambrozie Meleacă, Episcopul Giurgiului, Preasfințitul Gurie Gorjeanul, Episcopul Devei și Hunedoarei, precum și Preasfințitul Vasile Someșanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului.
De asemenea, au slujit astăzi exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului, arhimandritul Dumitru Cobzaru, starețul Mănăstirii Nicula, arhimandritul Andrei Coroian, prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, pr. prof. dr. Valer Bel, protopopul de Gherla, pr. Aurel Mureșan, protopopul de Blaj, pr. Vasile Brumar, pr. prof. Ignatie Trif, slujitor la Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia și profesor la Facultatea de Teologie din oraș, precum și consilieri ai ierarhilor invitați și alți preoți și diaconi.
Motivul pentru care pelerinii vin cu trei zile înainte la Nicula este tocmai faptul că se oficiază necontenit slujbe, cu pauze foarte scurte, iar cuvintele de folos duhovnicesc sunt nelipsite de la finalul slujbelor. Și de această dată au primit cuvinte de învățătură de la preoți, profesori, părinți ai mănăstirii, precum și de la ierarhii invitați să oficieze sfintele slujbe. Duminică seara, la finalul Vecerniei și Litiei, Preasfințitul Ambrozie a fost cel care le-a vorbit despre puterea Maicii Domnului, despre cultul cinstirii Ei, remarcând, în același timp, dimensiunea unică în țara noastră a pelerinajului și a jerftei adusă Maicii Sfinte de mulțime atât de mare de credincioși.
Preasfințitul Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului, a arătat, în cuvântul adresat după slujba Prohodului Maicii Domnului, că pelerinii se adună spre preacinstirea Maicii Luminii și spre închinarea icoanelor făcătoare de minuni din dragostea pe care ei o au față de Preasfânta Fecioară. Ierarhul a venit pentru prima dată la hramul Mănăstirii Nicula, declarându-se impresionat de numărul foarte mare de credincioși.
Ca de la arhipăstorul lor, pelerinii au primit astăzi binecuvântare și cuvinte folositoare de la Părintele Mitropolit Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului; ierarhul a subliniat câteva dintre virtuțile la care ne îndeamnă Maica Domnului: „În această zi minunată, când Maica Domnului ne-a adunat încă o dată la mănăstirea ei de la Nicula, gândul cu care vom termina acest pelerinaj și această slujbă minunată este acesta: Maica Domnului ne învață să avem un activism duhovnicesc și practic. Ne aflăm la o mănăstire, aici e loc de rugăciune, loc de meditație, loc de contemplație și loc de isihie. Li s-ar părea unora că Maica Domnului ne-ar îndemna doar la aceste virtuți, la contemplație, la meditație, la isihie și la rugăciune. Or, ați auzit din Evanghelia după Ioan că Maica Domnului ne îndeamnă la activism duhovnicesc și practic. Un om care dorește să câștige cinstit trebuie să pună umărul, să muncească. Și noi, toți creștinii, ca să ajungem în Rai, trebuie sî ne nevoim, să fim activi. Are și contemplația locul ei, are și meditația locul ei, are și isihia locul ei, dar trebuie să fim oameni activi. E nevoie să frecventăm biserica, să citim Sfânta Scriptură, să facem acte de caritate și multe multe altele”.
Anul acesta, la slujbele din ajun și la Sfânta Liturghie arhierească din ziua praznicului a participat un grup de studenți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, care au dat răspunsurile, iar la slujba Prohodului a venit, potrivit tradiției, corul de maici de la Mănăstirea Piatra Fântânele, cântând alternativ cu preoții și strana această slujbă.
Nelipsiți de la hramurile Mănăstirii Nicula sunt reprezentanții autorităților locale, județene, deputați, senatori și alte oficialități. Și anul acesta au ajuns la Sfânta Liturghie de astăzi președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Alba, Ion Dumitrel, subprefectul județului Cluj, Vasile Cosma, viceprimarul municipiului Cluj-Napoca, Radu Moisin, primarul municipiului Gherla, Ovidiu Ionel Drăgan, primarul comunei Fizeșu Gherlii, Virgil Marinel Mureșan, primarul municipiului Dej, Costan Morar, deputații Horia Uioreanu, Petru Călian și Adrian Gurzău, precum și consilieri locali, între care îi amintim pe Remus Lăpușan și Aurelia Cristea.
Înconjurul bisericii vechi, primul popas la mănăstire
Dintotdeauna, pelerinul a respectat o rânduială strictă, mai întâi aducând drept jertfă urcușul de 3 kilometri de jos, din sat, până la mănăstire. Oamenii spun că efortul este nesemnificativ pe lângă răsplata pe care o primesc de la Maica Domnului. Sunt credincioși care vin de la zeci de kilometri în pelerinaj, pornind cu câteva zile înainte de marele praznic al Adormirii Maicii Domnului și țin cu strictețe la această tradiție.
Foarte mulți vin organizați în grupuri, în frunte cu preotul lor, cu prapuri în mâini și cântă pe întregul drum pricesne în cinstea Maicii Domnului. Ajunși în curtea mănăstirii, pelerinii se opresc mai întâi la vechea biserică din lemn, a cărei prezență a marcat istoria de veacuri și pe care cei mai mulți o înconjoară pe coate și genunchi, fiind o formă prin care îi cer Maicii Sfinte să mijlocească pentru iertarea păcatelor lor.
Pentru a se închina Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pelerinii sunt nevoiți, în ajunul hramului, să aștepte ore întregi la rând, jerftă pe care și-o asumă cu ușurință, niciun efort fiind prea mare pentru răsplata care vine de la Maica tuturor.
Pentru cei care participă la hramul acestui așezământ, în fiecare an preoți din satele învecinate vin să întâmpine pelerinii în Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei. Zeci de preoți au venit și de această dată din 12 august, pentru a-i spovedi pe credincioși, fiind amenajate spații speciale în biserica mare a mănăstirii, aflată încă în construcție.
Începuturile vieții monahale la Nicula
Mănăstirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale nu doar din spațiul transilvănean, ci din întreg spațiul românesc. Începuturile unei așezări monahale aici se leagă de viețuirea unui pustnic (1326), Nicolae, care a dat numele atât mănăstirii, cât și satului în care se găsește. Prima mărturie istorică ce atestă existența mănăstirii face trimitere la o biserică din lemn datată 1552, cu hramul „Sfânta Treime”, locaș ce a fost renovat între anii 1712-1714, dar a fost mistuit după aproximativ un secol și jumătate într-un incendiu.
În locul acesteia, a fost adusă o altă biserică din lemn, construită în secolul al XVII-lea, adusă din satul Năsal-Fânațe. Acum, în biserica mică din lemn sunt adăpostite icoane vechi pictate pe sticlă.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
Pictată în anul 1681, de preotul Luca din Iclod, Icoana Maicii Domnului face ca, din 1699, Nicula să devină un sat consacrat în toată lumea, Preasfânta Fecioară lăcrimând timp de 26 de zile, plângerea Fecioarei având să prevestească tristele evenimente din anul 1700. Icoana a ajuns aici prin mâna nobilului român Ioan Cupșa, care a cumpărat-o de la preotul Luca, donând-o mănăstirii.
Din momentul plângerii, Maica Domnului și-a arătat milostivirea față de mulțime de credincioși care veneau, se închinau și erau izbăviți de bolile și nevoile lor. Există până astăzi foarte multe mărturii venite de la oameni tămăduiți de boli declarate de medici incurabile, venind la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Câteva dintre acestea au fost cuprinse într-o carte apărută în acest an sub îngrijirea starețului Mănăstirii Nicula, pr. arhim. Andrei Coroian, intitulată Sfânta Icoană a Maicii Domnului de la Nicula și minunile ei.
Datorită pericolului străin, între anii 1714-1782, icoana a fost îngropată în pământ, fiind ascunsă din nou între 1948-1962, fiind găsită de starețul de atunci, arhimandritul Serafim Măciucă. A fost zidită în geamul casei lui Vasile Chezan, tatăl unuia dintre călugării uniți. După găsire, a stat în mănăstire doar câteva ore, fiind dusă ulterior de organele comuniste la Cluj, la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe. Aici a rămas până în 24 martie 1992, când a fost readusă la mănăstire, printr-o procesiune impresionantă. De atunci a părăsit mănăstirea de puține ori și numai la evenimente deosebite din viața Bisericii noastre. Icoana este adăpostită în prezent de biserica din zid, unde se slujesc și sfintele slujbe.
Ridicarea bisericii din zid
Biserica din zid a fost construită în perioada 1875-1879, procesul continuând în 1905, la inițiativa profesorului de teologie Mihai Ivașco. Ridicarea acestui locaș s-a impus datorită numărului mare de credincioși ce frecventau mănăstirea, dincolo de piedicile ivite în decursul istoriei. După moartea profesorului Ivașco, a fost realizat iconostasul aurit, care a fost înlocuit, în anul 1938, cu unul realizat din lemn de tei, acesta având în centru un gol care descoperă Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Pictura bisericii a fost executată în tehnica tempera, în 1961. Biserica a funcționat fără cele două turle timp de 30 de ani, acestea fiind ridicate în 1905.
Atunci când nu se oficiază slujbe, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este coborâtă în fața altarului spre închinarea credincioșilor. O dată pe an, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, icoana este scoasă din biserică, în timpul slujbei Prohodului Maicii Domnului și se face înconjurul bisericii cu această icoană.
Școala de la Nicula
Alături de așezămintele monahale din Transilvania, ca de altfel de pe întreg teritoriul țării noastre, într-o anumită perioadă a funcționat o școală și la Mănăstirea Nicula. Așa se face că în jurul anului 1659, Nicula era nu doar chinovie monahală, ci și școală „împărătească”, unde învățau copiii din satele învecinate, avându-i dascăli pe câțiva călugări. Tinerii care au studiat aici au deprins nu doar învățăturile de carte, ci și pictarea icoanelor, ceea ce a făcut ca vreme de aproape două veacuri Nicula să dea Ardealului mulțime de icoane.
Desființată în anul 1859, școala bisericească și-a continuat activitatea în spațiul liturgic, prin propovăduirea Sfintei Evanghelii și arta pictării icoanelor.
Valorificarea obiectelor vechi
În timpul stăreției arhimandritului Cleopa Nanu, după incendiul din 1973, a început colecționarea unor obiecte de cult, constituindu-se astfel muzeul mănăstirii, care oferă astăzi o perspectivă autentică asupra artei populare. Deschis în 1997, în vremea protosinghelului Visarion Pașca, muzeul include cărți vechi, icoane pe sticlă și lemn, precum și obiecte sau cărți de cult, între care Biblia de la 1795 a lui Ioan Bob, Evanghelia lui Constantin Voievod, un Liturghier de la Mănăstirea Hurez din anul 1711, alături de care se găsesc icoane din secolele XVI-XVIII.
Evoluție în duhovnicie, artă și știință
Anul 2001 a marchat istoric Mânăstirea Nicula, prin intervenția vrednicului de pomenire Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, care a rectitorit așezământul monahal, reorganizându-l urbanistic și, împreună cu obștea călugărească, demarând construcția de noi edificii: biserică, o casă de creație, centrul de studii patristice, un corp administrativ, Arhondaric și Clopotniță. S-a reușit, până în prezent, edificarea Casei de creație, ce cuprinde reședința arhiepiscopului, biblioteca și atelierul de pictură.
Biserica mănăstirii este în faza de finisaje, atât în ce privește lucrările interioare, cât și cele exterioare, de asemenea și Centrul de studii patristice.
