Luni, 25 martie 2013, biserica „Buna Vestire” din municipiul Galați și-a sărbătorit hramul.
Manifestările pastoral-liturgice și misionare au debutat în seara zilei de 24 martie, prin săvârșirea slujbei Vecerniei cu Litie și a Acatistului Buneivestiri.
Sfânta Liturghie din ziua praznicului a fost oficiată de un sobor de preoți, în prezența rugătoare a credincioșilor din parohie, dar și din municipiu, după cum ne-a mărturisit Pr. Gabriel Molocea.
La finalul Sfintei Liturghii, prin grija membrilor Consiliului și Comitetului parohial, au fost distribuite peste 400 de pachete cu alimente persoanelor aflate în dificultăți materiale dar și credincioșilor prezenți la Sfânta Liturghie.
Programul a continuat la Maternitatea „Buna Vestire” din municipiul Galați, printr-o activitate misionară și social-filantropică îndreptată asupra femeii și mamei creștine, ca semn de dragoste și apreciere pentru jertfa pe care aceasta o aduce pe altarul familiei și al Bisericii. În cadrul acestei activități, pc pr. Eugen Buruiană, protopop de Galați și pc pr. capelan Octavian Buruiană, au săvârșit o slujbă de mulțumire în capela Maternității „Buna Vestire”, în prezența cadrelor medicale și a ostenitorilor acestei unități medicale.
Programul liturgic s-a încheiat cu slujba parastasului.
La final, preoții slujitori au vizitat mamele aflate în saloanele maternității, oferindu-le flori, daruri de alimente și iconițe.
***
Biserica „Buna Vestire” din municipiul Galați, construită între anii 1857-1859, în timpul domniei lui Alexandru-Ioan Cuza a împlinit 154 de ani de existență.
Odinioară, în vremea când acest sfânt locaș se ridica de comunitatea creștinilor de aici, această parte a orașului era plină de grădini, mărturie grăitoare în acest sens fiind strada Mihai Eminescu, fostă „Grădinarilor”. Sinodicul Bisericii consemnează că ridicarea acesteia s-a făcut pe la 1857, terenul fiind donația unui creștin pe nume Fotie, care a oferit și cea mai însemnată contribuție financiară pentru construcție.
Începând cu anul 2009 se începe renovarea sfântului lăcaș, însă cu multe dificultăți tehnice, deoarece, neavând nici un schelet metalic care să susțină zidirea, a fost necesară adăugarea acestuia la exterior și întărirea temeliei cu încă trei centuri de rezistență.
