Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului a adunat sute de credincioși la hramul mănăstirii Lainici. Sărbătoarea este legată de hramul bisericii celei vechi, înălțată în cea de a doua jumătate a secolului al XVII-lea de monahii care au viețuit în aceste locuri.
Încă din seara zilei de miercuri, 20 noiembrie, biserica cea nouă și curtea mănăstirii s-au umplut cu pelerinii veniți din întreaga Oltenie, din Hunedoara și din alte orașe ale țării, pentru a lua parte la Vecernia cu Litie și la Privegherea de la mănăstire. După slujbă, cei prezenți s-au putut închina la moaștele Sfântului Cuvios Irodion, așezate în pronaosul sfântului lăcaș. A doua zi, Sfânta Liturghie a fost oficiată de IPS Irineu și de PS Nicodim, înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi, după cum ne-a precizat Cătălin Cernătescu.
La final, credincioșii au pus la inimă cuvântul de învățătură rostit de Mitropolitul Olteniei, care a explicat dimensiunea dogmatică și importanța duhovnicească a sărbătorii. Înaltpreasfințitul Acad. Dr. Irineu a arătat că venirea Maicii Domnului la templu s-a petrecut potrivit scripturilor, după înțelepciunea lui Dumnezeu, ca o împlinire a profețiilor vetero-testamentare: „Înțelegem că Maica Domnului este împlinirea multor făgăduințe Domnului. Ea este Cetatea Sfântă, Noul Sion, Ierusalimul cel nou, aleasă din mulțimea de fecioare pentru frumusețea sufletului ei. Nici sfințenia lui Moise sau a drepților Vechiului Testament nu se compară cu sfințenia Fecioarei. Numai prin ea noi am fost aduși la Dumnezeu. Maica Domnului reface drumul lui Adam și se vede ca în Rai, stând de vorbă cu Dumnezeu față către față. Dintre fiicele lui Adam, Preacurata Fecioară ascultă de Dumnezeu și Îl vede, după cuvintele psalmistului David: „Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta”.
Dumnezeu a ales-o spre a fi vas ales al Său, rânduind să fie întâmpinată la templu chiar de arhiereu. Momentul urcării treptelor arată determinarea și familiaritatea cu care prunca de numai 3 ani vine în Casa Domnului ca în propria casă. Este de la sine înțeles că Maica Domnului trebuia să fie acolo unde sălășluia sfințenia în cel mai înalt chip, în Sfânta Sfintelor, laolaltă cu Tablele Legii, mana cerească sau toiagul lui Aaron.”
Vorbind despre această sfințenie, Mitropolitul Olteniei a arătat că numai în biserică se arată deplin și se dobândește prin împărtășirea cu Sfintele Taine: „Sfințenia o dobândim prin rugăciune, prin închinăciune, metanie, citirea Sfintelor Scripturi și în chip deosebit, prin Sfintele Taine. Sfințenia înseamnă luminarea sufletului și curățirea lui de tot ceea ce este rău. Când ne împărtășim cu Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm cu aceeași haină pe care am primit-o la botez. Sfințenia lui Dumnezeu ne încălzește sufletele spre evlavie și spre credință în El. Chiar și voința noastră slăbită se reactiveaza atunci când ne atingem de Sf Taine. În Casa lui Dumnezeu suntem cuprinși de razele de lumină dumnezeiască ale Mântuitorului Iisus Hristos. Prin ea alungăm gândurile și poftele necurate. Ea luminează toate încheieturile vieții noastre, nerămânând nici un ungher neluminat. În biserică ne întâmpină Maica Domnului ca o mamă. Ne așteaptă să intrăm și să rămânem în Biserică până la sfârșitul vieții noastre.”
La final, toți cei prezenți au luat parte la tradiționala agapă frățească, organizată în trapeza sfintei mănăstiri.
