Halmyris, scară către cer a Sfinților Mucenici Epictet și Astion

Dintre toate regiunile țării noastre, pământul dobrogean rămâne cunoscut drept un „pământ al sfinților”. Aici au fost martirizați numeroși ucenici și mărturisitori ai „Acelui faimos Nazarinean”, precum Sfinții Epictet preotul și Astion monahul, cinstiți azi, 8 iulie. În fiecare an, la Mănăstirea Halmyris, din apropierea localității tulcene Murighiol, vin numeroși pelerini de aproape și de departe ca să se închine la cele mai vechi sfinte moaște descoperite până astăzi pe teritoriul țării noastre.

De cum treci Dunărea înspre meleagurile dobrogene, o lume diferită se dezvăluie înaintea ochilor. În acest spațiu dintre ape, vârfurile muntoase ale Măcinului nu mai străpung bolta cerului, iar masivitatea lor nu mai înspăimântă pe om. Pădurile, fie ele de stejar, salcâm sau nuc, sunt de nerecunoscut. La fel apele Dunării. Încă de la obârșie repezite și împresurate de văile înguste și tăioase ale munților, ele se liniștesc și se întind când se apropie de pământul dobrogean, pentru ca mai apoi să-l cuprindă nu cu două, ci cu trei brațe, ca într-o îmbrățișare tainică, înainte de a se cufunda în abisurile Mării Negre. S-au așezat aici și oameni din diferite seminții și au rodit în acest pământ bun al Dobrogei, considerat încă din Antichitate o „poartă” prin care au pătruns culturi ce au uimit și continuă să uimească întreaga lume. Spre acest liman de la răsărit, unde marea se întâlnește cu cerul, și-au îndreptat și străbunii noștri privirea, nu însă înspre abisurile mării, adică în cele ale lumii, ci înspre înaltul cerului, înspre nesfârșitele zări și neînserata lumină, ce își are obârșia în Răsăritul Cel de Sus.

La fiecare pas pe care-l faci aici întâlnești felurite mărturii de la vechi vestigii arheologice, urme ale civilizațiilor și până la cripte cu martiri, descoperite sub altare de bazilici creștine, precum cele de la Niculițel și Halmyris. Se știa de mai mult timp că pământul Dobrogei a fost sfințit de sângele a numeroși mărturisitori ai Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, dar nu se știa locul acestor comori duhovnicești.

Sfinte moaște descoperite în ziua Adormirii Maicii Domnului

La Halmyris, după 17 ani de căutări, se descoperiseră băile romane, portul pe unde intrau negustorii cu corăbiile, turnurile de veghe, dar nici o urmă de sfinte moaște. Însă, după mai multe săpături, cercetări și rugăciuni, în anul 2001 au fost descoperite și moaștele Sfinților Mucenici Epictet preotul și Astion monahul, în ziua Adormirii Maicii Domnului, când pavimentul altarului s-a prăbușit. De asemenea, un important ajutor dat echipei de arheologi româno-americani a fost cea mai veche culegere de acte martirice, „Acta Sanctorum”, în care se păstrează un capitol dedicat vieții și pătimirilor sfinților de la Halmyris, „De SS. Epicteto presbytero et Astione monacho, martirybus Almiridiensibus in Scythia”.

„Șantierul arheologic de la Halmyris a fost deschis în 1981, dar primele elemente ale bazilicii le-am descoperit în anul 2000. Atunci ne aflam spre sfârșitul campaniei, când nu mai aveam timp și bani, astfel că săpăturile au fost continuate anul viitor, la sfârșitul lunii iulie. Am decis împreună cu soția mea, Ileana-Ildiko, restauratoare la Muzeul Național de Istorie a României, să fac săpături nu la suprafață, ci să fac o secțiune, căci bănuiam că vor fi acolo sfinte moaște, că ruinele cetății sunt cele ale vechiului Halmyris și că aici sunt Epictet și Astion. Am făcut săpături în prima zi, în a doua zi și așa mai departe. În ziua de 15 august au apărut primele elemente ale criptei martirice. Nu mi-a venit să cred! Am văzut cripta, care trebuia să fie una boltită, dar totul era prăbușit din cauza invaziilor barbare care au jefuit și distrus bazilici și numeroase orașe din Dobrogea și din sudul Dunării. După ce am curățat, am văzut paturile și inscripția pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de două ori, «Asto», iar puțin mai departe litera «n» și primele litere ale verbului «ibrio», care înseamnă «a lovi», ceea ce dovedește foarte clar că aici a avut loc un act martiric”, a explicat Mihail Zahariade, conducătorul echipei de arheologi și cercetător științific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București.

Cripta este datată cam pe la sfârșitul epocii Sfântului Împărat Constantin cel Mare. În urma descoperirilor, bazilica a avut trei etape în definitivarea construcției. Prima oară, bazilica era simplă, deci o bazilică navată. A doua oară, în timpul împăratului Teodosiu I, au fost construiți pilonii, ce au împărțit bazilica în trei nave, și a treia etapă în timpul împăratului Justinian cel Mare, când bazilica de la Halmyris a devenit una episcopală, adăugându-i-se un ambulatoriu în partea de nord, o anexă în partea de sud, iar fosta intrare dinspre sud a fost mutată pe partea vestică.

Înainte de a găsi moaștele Sfinților Mucenici Epictet preotul și Astion monahul, echipa de arheologi a găsit un mormânt în care osemintele erau așezate într-o poziție chircită. Inițial, spunea cercetătorul științific principal Mihail Zahariade, s-a presupus că acestea ar fi aparținut unui episcop, dată fiind menționarea cetății Halmyris ca sediu episcopal în „Notitiae Episcopatuum”. După cercetările antropologilor, s-a exclus varianta înmormântării unui episcop, întrucât osemintele au aparținut unei femei cu rang nobiliar din rândul avarilor sau protobulgarilor, iar înhumarea în poziția chircită nu a fost ceva specific lumii romane. Spre deosebire de osemintele albicioase ale prințesei din neamul barbar, osemintele celor doi martiri sunt gălbui maronii și frumos mirositoare, specific moaștelor sfinților mucenici.

„Cei care se atingeau de trupurile lor, îndată se îndepărta de la ei toată neliniștea și durerea”

Pelerinul sau simplul trecător poate vedea și astăzi această minunată criptă, împodobită cu pictură de secol al IV-lea. Însă mai presus de bucuria vederii este bucuria simțirii, pentru că pășești pe un pământ binecuvântat de sângele Sfinților Epictet și Astion și cobori pe culoarul îngust către camera funerară în care se află cele două paturi de piatră pe care au fost așezate trupurile decapitate ale sfinților mucenici. Este cunoscut faptul că în primele veacuri creștine sub altarele bisericilor se îngropau sfinte moaște, precum este cazul acesta de la Halmyris, cu Sfinții Mucenici Epictet preotul și Astion monahul, care au suferit groaznice chinuri și decapitarea, pentru că erau mărturisitori ai „Acelui faimos Nazarinean” și săvârșeau minunate vindecări în numele Lui.

În „Acta Sanctorum” se arată că „toți cei care erau stăpâniți de vreo infirmitate, îndată ce din credință se atingeau de trupurile lor și, din dragoste față de Dumnezeu, le sărutau, îndată se îndepărta de la ei toată neliniștea și durerea. Și astfel de semne și minuni au continuat să se petreacă la mormântul lor necontenit după aceea”.

Semne minunate se arată și în zilele noastre pentru cei care au evlavie și se roagă acestor doctori fără de arginți. Însuși cel care i-a descoperit, Mihail Zahariade, a mărturisit că Sfinții Mucenici de la Halmyris i-au fost mereu aproape în momente grele ale vieții.

„Multe sunt rugăciunile de mulțumire ce se aduc la raclele cu moaște ale Sfinților Mucenici Epictet și Astion. Vin părinți care nu au avut copii și numeroși credincioși care au primit ajutorul sfinților. Noi, că suntem aici toată ziua cu Sfinții Mucenici, simțim ajutorul lor, pacea și liniștea care dăinuie în acest ținut datorită prezenței lor”, ne-a încredințat părintele protosinghel Iov Archiudean, starețul nou-înființatei Mănăstiri Halmyris, din apropierea localității tulcene Murighiol.

După ce odoarele scumpe ale sfinților de la Halmyris au fost descoperite, ele au fost duse la Mănăstirea Celic Dere pentru a fi autentificate de antropologi, iar apoi au fost duse de IPS Arhiepiscop Teodosie spre cinstire în Catedrala arhiepiscopală din Constanța. Părticele din sfintele lor moaște au fost împărțite atât în țară, cât și în străinătate, întrucât sunt incluși și în Sinaxarele Bisericii Universale încă din primul mileniu creștin. Între timp, lângă cetatea Halmyris s-a ridicat un paraclis, iar mai târziu au început lucrările și la o frumoasă biserică închinată Sfinților Epictet și Astion.

„Stareț am fost numit în anul 2003, dar în 2004 m-am mutat definitiv aici. O vară întreagă am stat afară, sub nailoane, și abia toamna târziu am reușit să facem ceva pentru a ne adăposti de gerul iernii. Apoi am ridicat un paraclis, câteva chilii și după șase ani, demisolul, unde sunt așezate sfintele moaște încă din luna iulie a anului 2008, când a fost ales Episcop al Tulcii Preasfințitul Visarion”, a mai spus părintele stareț al Mănăstirii Halmyris.

În acest așezământ monahal, în afară de părintele stareț Iov, mai sunt trei viețuitori. Au mai venit frați, dar au plecat în scurt timp și astfel că cei rămași se străduiesc să facă față muncilor zilnice, fie de la câmp, fie din gospodărie. Nu au bogății materiale ca să urgenteze ridicarea bisericii, întrucât apa s-a infiltrat și a afectat demisolul, dar au o mare bogăție duhovnicească, cei mai vechi sfinți mucenici cu moaște descoperite până azi în țara noastră, care nu îi vor lăsa la greu.

Cei care doresc să ajute la ridicarea mănăstirii pot dona în următorul cont, deschis la BCR, sucursala Tulcea: RO21RNCB 0256127859640001. Mănăstirea Halmyris se află între localitățile Murighiol și Dunavățul de Sus, jud. Tulcea, pe malul drept al brațului Sfântul Gheorghe, iar pelerinii de departe pot și rămâne la mănăstire, întrucât dispune de 20 de locuri de cazare.

(Reportaj publicat în Ziarul Lumina din 8 iulie 2013, apărut sub semnătura lui Ioan Bușagă)

Comentarii Facebook


Știri recente