Sfinții Părinți au văzut în ascultarea Fecioarei Maria de voința lui Dumnezeu și încuviințarea ‘Fie mie după cuvântul Tău’ punctul de cotitură al istoriei umane. Momentul în care neamul omenesc s-a ridicat, prin cel mai sfânt reprezentant al lui, Fecioara Maria, din păcat și din neascultare. Părinții spun că ‘obiceiul Scripturii este să se facă o afirmare simplă, fără prea multă iscodire, despre cele greu de înțeles’, și într-adevăr din Evanghelia Bunei Vestiri se înțelege esențialul. Dumnezeu a vrut vindecarea și mântuirea neamului omenesc, iar Fecioara Maria s-a făcut ascultătoare voinței lui Dumnezeu. Voia Născătoarei de Dumnezeu s-a supus desăvârșit voii lui Dumnezeu. Sfinții Grigorie Palama și Teofan al Niceei au văzut în smerenia Fecioarei Maria, în starea ei de nepătimire și în supunerea față de voia lui Dumnezeu o întrupare desăvârșită a idealurilor monahilor și asceților care se nevoiau în diferite chipuri și îndeosebi cu rugăciunea inimii. Ei au spus că Fecioara Maria este premergătoarea isihaștilor, a călugărilor care căutau liniștirea sufletului și biruirea patimilor, iar unii autori au vorbit chiar de o viață isihastă a Născătoarei de Dumnezeu. Părinții Bisericii spun că Maica Domnului ar fi locuit de la vârsta de 6 ani până la momentul Bunei Vestiri în Sfânta Sfintelor a Templului din Ierusalim, unde a fost hrănită de îngeri și prin lucrarea harului a fost curățită treptat de toate urmările pătimitoare ale păcatului strămoșesc. Sfântul Teofan al Niceei spune că Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu mai înainte ca Dumnezeu să se unească cu ea, adică mai înainte de momentul zămislirii Fiului lui Dumnezeu. Și Sfântul Grigorie Palama acordă o importanță atât de mare Maicii Domnului, încât spune că orice har care este împărtășit Bisericii de către Dumnezeu nu este despărțit de Maica Domnului, și că ea este comântuitoarea neamului omenesc alături de Dumnezeu.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
