În scrisoarea pastorală de Crăciun, Episcopul Ortodox Român al Ungariei subliniază prezența constantă și permanentă a lui Dumnezeu în viața noastră. Ierarhul pune accent pe nevoia de spiritualitate a omului contemporan.
„Privind în jur, la lumea în care trăim, cu toate încercările și provocările la care este supusă ea, dar văzând și purtarea de grijă, neîncetată și neabătută, pe care o simțim că vine cu îmbelșugare de la Cel Preaînalt, nu putem să nu exclamăm și noi, cu îngerii de la Betleem: ‹Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!› (Luca 2, 14)”.
Nașterea Pruncului din Fecioara Maria reprezintă dovada supremă a grijii lui Dumnezeu, care eliberează întreaga omenire de păcat.
„Mare dar s-a făcut atunci tuturor oamenilor pentru a le arăta acestora, în deplină libertate, care este calea ce duce către Dumnezeu și spre fericirea lor, pentru că nu este fericire mai mare, pentru orice om de pe fața pământului, decât aceea de a deveni și el fiu al lui Dumnezeu după har și să trăiască în pace, bună înțelegere și dragoste, cu Tatăl nostru Cel din Ceruri și cu ceilalți oameni, frații și semenii noștri, pe care tot El I-a făcut”.
„Poate că nu am înțeles prea bine cine suntem, chiar dacă au trecut atâtea mii de ani, de la întemeierea lumii și mai bine de două milenii de la momentul Nașterii Domnului, dar oricât ar fi oamenii de răi și oricâte nenorociri s-ar întâmpla în lumea aceasta, totuși lucrul esențial al Praznicului de astăzi este să ne arate că toți venim de la Dumnezeu și nu ne putem afla desăvârșirea și mântuirea decât în El!”.
Vorbind despre societatea și cultura cotidiană, ierarhul avertizează asupra tendințelor de secularizare și de respingere a vieții spirituale.
„Lumea de astăzi nu mai vede rostul prezenței lui Dumnezeu în viața ei cotidiană și încearcă să alunge până și pomenirea Lui din vocabularul obișnuit al noului cetățean european, aflat în căutarea de a-și face voia proprie și de a promova un alt tip de viață, în care se pare că ar conta doar existența lui fiziologică și mai puțin sufletul său”.
”De aceea rămâne atât de mare, important și actual, Praznicul pe care Îl sărbătorim astăzi, al Nașterii Domnului, pentru că el consemnează, în mod concret, în fiecare an și pentru fiecare generație, începutul mântuirii noastre, prin darul lui Dumnezeu făcut oamenilor, în Persoana lui Iisus Hristos, Care ne dăruiește și nouă mântuirea”.
„Acestuia și noi, cu mare glas să-I strigăm că ne bucurăm de Nașterea Sa, iar lumii întregi să-i spunem: lăsați deoparte teama și deschizând ochii inimii și văzându-L pe Hristos, ‹lăudați și cântați și vă bucurați›, căci și viața voastră se află ascunsă cu Hristos, în Dumnezeu (Coloseni 3, 3)”, a încheiat Preasfințitul Părinte Siluan.
Dă click aici pentru a vizualiza textul integral.
Foto credit: Mitropolia Banatului
Urmăreşte-ne pe Twitter: @agentiabasilica
