„Să nu avem un dublu standard” este mesajul Episcopului Ignatie al Huşilor transmis în Duminica a 22-a după Rusalii.
„În public să nu fim de acord cu lăcomia, cu bogăţia, dar la nivel privat, al vieţii personale, noi să trăim ca nişte hulpavi, ca nişte oameni pentru care bunurile materiale reprezintă totul în viaţă”, a spus Preasfinţia Sa.
Episcopul a oficiat slujba de resfinţire a bisericii din cimitirul Parohiei Banca Sat, Protopopiatul Bârlad, după care a prezidat Sfânta Liturghie.
În cuvântul rostit, ierarhul a făcut câteva precizări importante cu privire la Evanghelia bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, citită duminica trecută.
„Bogatul nu se duce în iad pentru că a fost bogat. Din Evanghelie nu reiese că bogatul nemilostiv ar fi avut un comportament dispreţuitor, nedemn faţă de săracul de la poarta curţii sale sau că ar fi săvârşit fapte rele care să îl facă să meargă în iad”.
„Nici despre săracul Lazăr nu ni se spune că ar fi făcut ceva deosebit, ci doar că poftea şi el la puţină mâncare”.
Mesajul esenţial al Evangheliei, a spus PS Ignatie, este modul în care ne raportăm unul faţă de celălalt.
„Bogatul acesta nici măcar nu era indiferent faţă de săracul de la poarta lui. Pur şi simplu, el îşi trăia viaţa ca şi cum omul de la poarta sa nu exista”.
„El nu a adunat nimic pentru veşnicie, nicio faptă bună. Se mulţumea şi se bucura de bogăţiile materiale, bogăţii care l-au încremenit în această atitudine de desconsiderare, de depersonalizare”.
„El nu dialoga cu nimeni şi nu avea nevoie de nimeni pentru că avea propriul său idol, bogăţia”.
Potrivit Părintelui Episcop, fiecare îşi primeşte plata în lumea de dincolo în funcţie de starea interioară.
Păcatul major al bogatului din Evanghelie este că el „nu a fost un om sensibil, generos, delicat”.
„Câinii s-au dovedit a fi mult mai buni, mult mai generoşi şi sensibili faţă de Lazăr. Lingeau bubele săracului”.
Ierarhul a încurajat ca fiecare să devenim un sprijin concret pentru aproapele nostru.
„Sunt atâţia oameni care trăiesc această sărăcie spirituală şi poate nimeni nu le întinde o mână caldă, nu le dăruieşte un zâmbet sau o privire senină”.
„Pentru ei acestea contează atât de mult şi înseamnă un imbold, curaj şi determinare de a merge înainte şi a nu se lăsa afundaţi în deznădejde şi în stare de deprimare”.
Foto credit: Episcopia Huşilor
