Conferințele mari organizate în Postul Paștilor de Asociația Studenților Creștini Ortodocși (ASCOR) – filiala Iași au continuat marți, 9 aprilie 2013, cu prelegerea susținută de pr. prof. univ. dr. Constantin Coman, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, care le-a vorbit tinerilor prezenți despre „Egalitate și diferențe în familia ortodoxă”, informează „Ziarul Lumina”.
Numeroși studenți și membri ai ASCOR Iași au participat marți seară la conferința „Egalitate și diferențe în familia ortodoxă”, susținută de pr. prof. univ. dr. Constantin Coman, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, în Sala Aula Magna „Mihai Eminescu” din Corpul A al Universității „Al. I. Cuza”. În debutul întâlnirii, invitatul a precizat că tema propusă spre discuție a fost una prioritară în activitățile de la începutul carierei sale didactice și preoțești, după care a intrat în subiectul propriu-zis al conferinței, vorbind despre însoțirea dintre bărbat și femeie, văzută ca un dar de la Dumnezeu: „Rodirea dintre soți este lucrul lui Dumnezeu și este în iconomia dumnezeiască, iar însoțirea bărbatului cu femeia este una dintre marile taine ale existenței umane, o chemare dumnezeiască esențială. Este un lucru deosebit de important această însoțire, pentru că în ea se îngemănează în primul rând voia dumnezeiască care l-a gândit așa pe om, bărbat și femeie, apoi faptul că Dumnezeu a pus în această însoțire sensul vieții omenești, acela al întrajutorării, și împlinirea tainei iubirii, sensul ultim al existenței. Nașterea de prunci, care este de asemenea o mare taină, eu nu o includ în mod necesar în explicarea însoțirii ca atare, fiindcă ea este rodirea însoțirii, care ține de Bunul Dumnezeu”.
În continuare, pr. prof. univ. dr. Constantin Coman a subliniat că bărbatul și femeia au vocații diferite și daruri complementare și, de aceea, ei nu pot fi egali: „Cheia împlinirii căsniciei și a fericirii în familie este conștientizarea darului de a stăpâni al bărbatului și al darului de a se lăsa stăpânită și de a se supune al femeii, cu mențiunea corectării mentalității și a percepției pe care o avem despre stăpânire. Bărbatul căruia femeia îi va spune o săptămână la rând «Cum spui tu» își va pune cu siguranță anumite întrebări, își va asuma responsabilitatea vocației stăpânirii și nu va decide niciodată de unul singur, ci împreună cu cea pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu, și nu pentru folosul său, ci în favoarea soției. Astfel, lucrul pe care soția l-ar fi obținut sau nu revendicând, îl va obține mult mai ușor ca dar al bărbatului și ca gest de iubire al acestuia. Când intervine filosofia dreptății, a echității, a îndreptățirii, nu mai are loc acolo dragostea. Când a apărut pentru prima dată, de exemplu, reproșul «nu mă mai iubești», ai luat dreptul celuilat de a te iubi, fiindcă ai pus presiunea obligativității”.
Spre finalul întâlnirii, invitatul a subliniat că revendicarea nu este proprie creștinismului: „Cheia vieții veșnice este jertfa, adică Crucea, iar calea iubirii este sacrificiul de sine, și nu revendicarea drepturilor. Aceea este răsturnarea, este pervertirea firii. Ce ai tu al tău ca să revendici? De unde te-ai născut? Ce ai pus tu la temelia ta vreodată ca să revendici? Totul îți este dat. Tu însuți îți ești dat. Barbatul sau femeia ta îți este dăruită, în cele din urmă. Nimic nu este al tău, și totuși societatea actuală este dominată de ideologia revendicării drepturilor”.
În cea de-a doua parte a conferinței, pr. prof. univ. dr. Constantin Coman a răspuns întrebărilor adresate de cei prezenți.
