Crucea este ușa Împărăției cerurilor. Trebuie să regăsim sensul Crucii ca biruință asupra morții spirituale, biruință a iubirii. În cele ce urmează vă prezentăm câteva cuvinte despre Sfânta Cruce:
Să te lepezi de tine ca de altul
Cele spuse de Iisus par a cuprinde o singură idee. Dar ele cuprind, întîi – să se lepede de sine, apoi, în al doilea rînd – să își ia crucea și al treilea – să Îmi urmeze Mie. Dar să vedem mai întîi ce înseamnă: a te lepăda de tine. Mai întîi însă să vedem ce înseamnă a te lepăda de altul, și atunci vom ști ce înseamnă a te lepăda de tine.
Ce înseamnă, dar, a te lepăda de altul? Cel care se leapădă de altul se înstrăinează complet de acela; nu-l ajută, nu-l sprijină, n-are milă, nu suferă de-l vede biciuit, legat, întemnițat, chinuit pe cel de care s-a lepădat, de i-ar fi frate, prieten sau orice. Așa de străini vrea Domnul să fim față de trupul nostru; să nu ne fie milă de el de este biciuit, surghiunit, ars sau în alt fel chinuit! Dacă ne purtăm așa cu el, atunci avem milă de el. Că și părinții atunci au milă de copiii lor cînd poruncesc dascălilor, cărora îi încredințează, să n-aibă milă de ei. Tot așa și Hristos n-a spus numai: „Să n-ai milă de tine însuți!”, ci ceva mai mult: „Să te lepezi de tine însuți!”, adică: „Să n-ai nimic comun cu tine însuți, ci să te dai primejdiilor, muncilor; așa suflet să ai, ca și cum n-ai suferi tu acestea, ci altul!” Și n-a spus: „Să se tăgăduiască”, ci: „Să se lepede”. Iar a te lepăda e mai mult decît a te tăgădui.
„Și să-și ia crucea lui”… Luarea crucii este o urmare a lepădării de sine. Și ca să nu socotești că a te lepăda de tine înseamnă numai a suferi cuvintele rele, ocările și insultele, Hristos spune pînă unde trebuie să meargă lepădarea de sine; adică pînă la moarte, chiar moartea rușinoasă. De aceea n-a spus: „Să se lepede de sine pînă la moarte”, ci: „Să-și ia crucea lui”, arătînd moartea cea rușinoasă; și că nu trebuie făcută aceasta o dată, nici de două ori, ci toată viața. „Să ai necontenit, spune Hristos, înaintea ochilor moartea aceasta și să fii pregătit, în fiecare zi, de junghiere! Mulți au disprețuit averile, desfătarea, slava, dar n-au putut disprețui moartea, ci s-au temut de primejdii. De aceea Eu vreau ca luptătorul Meu să lupte pînă la sînge, să stea în arenă pînă la junghiere. De-ar trebui să sufere moartea, o moarte rușinoasă, o moarte blestemată, o moarte cu proastă faimă, pe toate să le sufere cu curaj și, mai mult, să se bucure de această moarte”.
„Și să-mi urmezi Mie!” Pentru că se poate să suferi chinuri și să nu-I urmezi lui Hristos, cînd nu le suferi pentru El – că și tîlharii, jefuitorii de morminte, înșelătorii suferă o mulțime de chinuri -, de aceea, ca să nu socotești că sînt de ajuns numai suferințele, Hristos a adăugat și pricina pentru care să înduri suferințele.
(Sfîntul Ioan Gură de Aur)
Unde să căutăm mîngîiere în necazuri?
Noi ne ducem necazurile de bunăvoie, căci dacă ne-am lepăda de Hristos am scăpa de cele mai multe necazuri – dar întrucît nu ne lepădăm, pentru pătimirile noastre Dumnezeu ne dă binecuvîntare. Oamenii lumești se străduie din răsputeri să scape de necazuri: ei își îneacă amarul în vin și vodcă, se amețesc cu tutun și chiar cu droguri, căutînd mîngîiere; negăsind-o, se străduie să uite de necazuri: caută distracții, petrec, dansează, merg în ospeție și flecăresc. Asta nu trebuie să se întîmple cu creștinii, fiindcă ei sînt datori să nu înăbușe glasul conștiinței, ci, dimpotrivă, să îl asculte cu luare-aminte.
(…) Niciodată nu vor afla mîngîiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mîngîiere în necazuri? Despre aceasta Sfîntul Proroc David spune: „Numai în Dumnezeu se liniștește sufletul meu”. Fericiți cei ce află mîngîiere adîncă în rugăciunea fierbinte, care din inimă țîșnește, în împărtășirea duhovnicească cu Dumnezeu. Așa au fost drepții Vechiului Testament – însă nouă, creștinilor, Domnul ne-a dăruit cea mai adîncă și mai înaltă mîngîiere: a privi la Crucea lui Hristos și a ne închina ei.
(Sf. Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare. Predici la Triod)
Să nu le predicăm doar oamenilor să-și ia Crucea
Crucea este ușa Împărăției cerurilor. Trebuie să regăsim sensul Crucii ca biruință asupra morții spirituale, biruință a iubirii. Avem adeseori o reprezentare parțială despre Cruce și despre taina ei redusă la faptul de a suporta o asceză, de a ne înfrîna de la plăceri, de la tot felul de satisfacții. Există însă și un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celălalt. Cu siguranță însă nu putem face totul pentru celălalt dacă ținem la plăcerile noastre egoiste, dacă omul este legat de lăcomie, poftă de stăpînire, mîndrie. Aceasta arată însă numai aspectul negativ al Crucii. Pot să mă apropii de celălalt fără să-i vorbesc despre Cruce, arătîndu-i însă că sînt gata la toate sacrificiile pentru el. Dacă este bolnav, mă voi duce la el, voi rămîne împreună cu el. Celălalt poate suporta el însuși greutăți, persecuții, șomaj†¦ Iar eu pot să port împreună cu el această Cruce.
Inima celuilalt poate fi mișcată dacă vede că eu port o Cruce pentru el. Atunci el va înțelege sensul Crucii fără ca eu să îi spun că tocmai Crucea este cea care mă împinge să fac aceasta. O fac pur și simplu. Să nu le predicăm doar oamenilor să-și ia Crucea, ci să o luăm noi înșine ajutîndu-i pe ceilalți. Voi ajunge astfel la convingerea că această Cruce nu este o suferință pentru mine. Sufăr pentru celălalt, dar această suferință pentru el mă bucură, mă odihnește, cum spune un monah de la Athos.
(Pr. Dumitru Stăniloae în Mică Dogmatică vorbită)
„Cad nenorociri mari asupra ta?”
Ce înseamnă aceasta: să-ți iei crucea? Aceasta înseamnă primirea de bunăvoie a fiecărui mijloc de vindecare care ni se dă din mîna lui Dumnezeu, oricît de amar ar putea fi. Cad nenorociri mari asupra ta? Fă ascultare față de Voia lui Dumnezeu, așa cum a făcut Noe. Ți se cere jertfă? Așează-te în mîinile lui Dumnezeu cu aceeași credință pe care a avut-o Avraam, atunci cînd a mers ca să-și jertfească fiul. Ți s-a năruit gospodăria? Ți-au murit copiii dintr-odată? Îndură toate cu răbdare, lipindu-te de Dumnezeu în inima ta, așa cum a făcut Iov. Te părăsesc prietenii și te-au împresurat dușmanii? Rabdă toate fără cîrteala și cu credința că ajutorul lui Dumnezeu este aproape, așa cum au făcut Apostolii. Ești trimis la moarte pentru Hristos? Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru asemenea cinste, ca miile de mucenici creștini. Nu se va cere de la tine nimic ce nu a mai fost înainte, ci tu vei urma mai degrabă exemplul multora – apostoli, sfinți, mărturisitori și mucenici – care au făcut Voia lui Hristos. Mai mult decît atît, trebuie să știm că umblînd după răstignirea noastră, Domnul vrea răstignirea omului celui vechi, a omului alcătuit din obiceiurile cele rele și din slujirea păcatului. Căci, prin această răstignire, omul cel vechi, deopotrivă cu animalul, este trimis la moarte, iar omul cel nou, alcătuit după asemanărea și nemurirea lui Dumnezeu, se înalță la viață. După cum spune Apostolul: „Omul cel vechi a fost răstignit” și lămurește de îndată de ce: „pentru a nu mai fi robi ai păcatului” (Romani 6:6).
(Sf. Nicolae Velimirovici)
(Articol publicat pe doxologia.ro în data de 17 martie 2012)
