În cea de-a treia duminică a Postului Mare, în care Biserica a rânduit cinstirea Sfintei Cruci, arhiereii olteni au slujit Sfânta Liturghie în mai multe lăcașuri de închinare. Fiecare slujbă a fost încununată cu sfaturi duhovnicești și cuvinte de învățătură despre dimensiunea ascetică a trăirii ortodoxe.
Cea de-a treia duminică a Postului Mare a adunat numeroși credincioși la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Parohia Rovinari I, Protoieria Târgu Jiu Sud, județul Gorj. Bucuria duhovnicească a fost sporită în această zi de sărbătoare de prezența în mijlocul credincioșilor a Înalt Preasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, informează Ziarul Lumina, Ediția de Oltenia.
Cuvânt despre teologia Sfintei Cruci
La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a vorbit credincioșilor prezenți despre semnificația și rolul Sfintei Cruci în viața noastră. „Noi credem că Sfânta Cruce este întotdeauna împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos. Mântuitorul nu Se desparte de Cruce și putem spune că El rămâne răstignit până la sfârșitul veacurilor, când le va face pe toate iarăși noi. Atunci va fi un cer și un pământ nou. El rămâne pe Sfânta Cruce, pentru că Se jertfește permanent și suferă pentru fiecare dintre noi! Este pe Sfânta Cruce ca noi să avem prin Sfânta Euharistie, permanent, Trupul și Sângele Său în Biserică. Atunci când preotul face Sfânta Proscomidie, adică atunci când pregătește Sfintele Daruri, el împunge cu sulița în pâine și spune: «Și unul din ostași a împuns în coasta Lui și a ieșit sânge și apă». Deci, toată Sfânta Liturghie este jertfa Crucii și a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos! Așadar, ori de câte ori aducem prescurea la biserică, noi gândim că această prescură va deveni Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, care S-a jertfit pentru viața lumii!”. În continuare, IPS Părinte a arătat că acolo „unde vedem Crucea Domnului, vedem și pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar unde vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos, ne gândim că El S-a jertfit și a înviat pentru noi. Iar dacă privim Sfânta Cruce, ne gândim și la nevoință, adică trebuie să ne ostenim și noi! Dacă Mântuitorul Hristos, Care n-a avut păcat, a suferit pentru noi oamenii atâtea bătăi, scuipări, loviri, biciuiri și atâtea ocări, la rândul nostru, trebuie să suferim pentru păcatele noastre, fie prin post, fie prin rugăciune, fie prin răbdare. Răbdarea încununează, pentru că ea aduce întărire sufletului, întărire trupului și cununa nevestejită a Împărăției cerurilor. Așadar, osteneala postului este așezată la piciorul Sfintei Cruci. Fiecare ne purtăm crucea pe Golgota existenței noastre, dar nu spre un loc al disperării, ci spre un loc al biruinței, al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, și, bineînțeles, al învierii noastre!”.
Liturghie arhierească la Catedrala arhiepiscopală din Râmnic
La Râmnicu Vâlcea, Înalt Preasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Nicolae”. La finalul slujbei Utreniei, în timpul unei procesiuni care are loc în mijlocul bisericii, Sfânta Cruce a fost scoasă din Sfântul Altar spre închinare. Acest ritual amintește ceremonia liturgică a expunerii sau înălțării solemne și a cinstirii generale a Sfintei Cruci care avea loc odinioară la Ierusalim, apoi la Constantinopol, în Vinerea Patimilor. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Sfântul Antim Ivireanul” a Catedralei arhiepiscopale, condusă de prof. Marian Cristi Stroe. La finalul slujbei, IPS Părinte Gherasim i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie, urându-le să petreacă acest post în pace și liniște sufletească.
Binecuvântări arhierești pentru credincioșii din Chițeasca Oltului
Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a săvârșit slujba Sfintei Liturghii în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” a Parohiei Chișeasca. La finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte a menționat că Sfinții Părinți au rânduit ca în duminica cinstirii Sfintei Cruci să se citească o Evanghelie care să ne vorbească despre cruce, dar nu despre cruce în sens material, văzut, ci în înțeles spiritual. În această pericopă evanghelică „Mântuitorul Hristos zice: «Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie» (Mc. 8, 34). Despre care cruce vorbește Domnul? Hristos dă aici cuvântului «cruce» un înțeles spiritual: crucea ca viață creștină, pe care fiecare dintre noi suntem chemați să o ducem aici pe pământ. Cuvintele «să se lepede de sine» înseamnă «să-și lepede egoismul», pentru a putea asculta de Dumnezeu mai mult decât de sine. Nu există ascultare de Dumnezeu fără lepădare de sine – renunțare la sine, în favoarea predării în mâinile lui Dumnezeu. Expresia «să-și ia crucea» înseamnă ca, odată predat lui Dumnezeu, «să-și asume viața aceasta» – cu bucuriile, dar și cu întristările ei; cu biruințele, dar și cu eșecurile ei. Despre această «cruce a vieții» ne vorbește Evanghelia, cruce pe care trebuie să ne-o asumăm cu demnitate și bărbăție creștină și așa să-I urmăm lui Hristos. Cuvintele «să-Mi urmeze Mie» ne cheamă să abordăm viața aceasta ca pe o luptă, pentru că viața în Hristos nu este o viață oarecare, ci este luptă acerbă cu tot ceea ce ne împiedică de a-I urma Lui. Spre finalul acestei Evanghelii este menționată și Împărăția lui Dumnezeu, pe care unii o pot gusta încă din această viață, chiar înainte de a muri. Să ne aducem aminte de cuvintele Domnului din altă Evanghelie, când spune: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!» (Lc. 17, 21). Împărăția lui Dumnezeu se va înfiripa încet-încet înlăuntrul nostru doar dacă vom înțelege să-I slujim lui Hristos așa cum ne-o cere El. Ea începe încă de aici de pe pământ și se continuă în mod firesc în viața de dincolo. Iar dacă voim să dobândim Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să o abordăm ca pe o cruce, ca pe o luptă și ca pe o jertfă.”
