În toate bisericile s-a citit, astăzi, 26 ianuarie 2014, în Duminica a XXXII-a după Rusalii, Evanghelia care prezintă întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu Zaheu vameșul.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat învățăturile ce reies din Pericopa Evanghelică (n.r. de la Sf. Ev. Luca, capitolul 19, versetele de la 1 la 10) rânduită a fi citit astăzi: „Evanghelia ne arată trei adevăruri mari. În primul rând, Hristos Domnul este cunoscător al sufletelor oamenilor și vindecător al patimilor sufletești și trupești. În al doilea rând, El caută pe cel păcătos și dorește ca fiecare om să se mântuiască indiferent de opinia publică despre fiecare persoană. În al treilea rând vedem că atunci când arată bunătate oamenilor Mântuitorul Hristos o face pentru ca și ei să devină buni. Când arată milostivire este cerută și din partea oamenilor o schimbare a vieții și anume schimbarea din oameni egoiști în oameni milostivi”.
Onoarea pe care Mântuitorul Iisus Hristos i-a făcut-o lui Zaheu de a intrat în casa sa l-a schimbat pe acesta din lacom în darnic: „Momentul în care Iisus îl întâlnește pe acest om îl cheamă pe nume ceea ce nu a mai făcut cu alții din mulțime atunci. Mântuitorul și-a exprimat dorința să fie prezent în casa lui. Cu alte cuvinte, Iisus Domnul s-a autoinvitat în casa unui om care nu merita o astfel de onoare. Zaheu care era urât de populație s-a bucurat nespus de această venire a lui Iisus în casa sa tocmai pentru că nu se aștepta la atâta onoare. Bunătatea lui Iisus l-a copleșit. Această onoare pe care i-a făcut-o Iisus autoinvitându-Se în casa lui Zaheu l-a schimbat în câteva clipe. Îndată după ce Iisus a intrat în casa lui acesta a zis: „Doamne, jumătate din averea mea o voi da săracilor, iar celor pe care i-am nedreptățit le întorc împătrit”. Văzând această schimbare a unui om care din lacom devine darnic, din aspru devine bun și din zgârcit devine milostiv, Iisus a zis: „Iată, astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia pentru că și acesta este fiul lui Avraam”.
Harul dumnezeiesc a trezit în sufletul lui Zaheu cel rău și lacom dorința de schimbare
În continuare, Patriarhul României a arătat că în sufletul lui Zaheu se afla o dorință tainică de schimbare a vieții: „Zaheu adunase multe averi pe nedrept, cu asprime și cu asuprire a altora. De la un timp a început să constate că multele averi pe care le-a adunat pe nedrept în jurul său nu îi aduc pacea sufletului și fericirea, că nu este atât de fericit cum credea că va fi înainte să se îmbogățească. El a început să își dea seama că fericirea nu vine atât din exterior, cât din interiorul omului, din pacea și bucuria pe care le are în suflet. De aceea, în adâncul sufletului său, Zaheu a dorit să îl cunoască pe Iisus nu doar pentru că el era o personalitate a timpului și era curios, ci în adâncul sufletului său dorea o schimbare și știa că Iisus din Nazaret a vindecat mulțime de bolnavi, a ridicat o mulțime de păcătoși căzuți în păcate, a schimbat vieți și a înnoit suflete. Deși, la prima vedere căutarea lui Iisus pare o curiozitate, în realitate însă el avea în suflet o dorință de schimbare. Această dorință tainică a sufletului său pentru o schimbare a vieții a cunoscut-o Cunoscătorul sufletelor, Hristos Domnul, Învățătorul și Vindecătorul. De aceea, când a ajuns în dreptul arborelui în care se alfa Zaheu Iisus îl cheamă pe nume exprimându-și dorința de a se afla în casa lui. Această căutare a lui Zaheu de a-L întâlni pe Iisus face ca și venirea lui Iisus în Ierihon și întâlnirea cu Zaheu să fie o căutare. Cu alte cuvinte, nu doar Zaheu l-a căutat pe Iisus, ci și Iisus îl căuta pe Zaheu. De aceea, la sfârșitul Evangheliei de astăzi se spune: „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”. Harul dumnezeiesc a trezit în sufletul lui Zaheu cel rău și lacom dorința de schimbare și când s-a întâlnit cu Iisus pe care îl căuta, Iisus a arătat că și El îl căuta pe Zaheu, pentru că harul lui Hristos a fost cel care a pus în mișcare pe Zaheu să vină spre El. Deci, Zaheu venea spre Iisus Care venea spre Zaheu”.
Schimbarea lui Zaheu se face ca urmare a întâlnirii bunătății copleșitoare a lui Hristos
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat faptul că Hristos dorește să schimbe viața oamenilor cu bunătatea Sa, nu prin pedepse sau mustrări: „Mai vedem cum Zaheu își schimbă viață și nu doar regretă ce a făcut rău, ci repară hotărându-se să împartă jumătate din avere săracilor și să dăruiască împătrit celor pe care i-a nedreptățit. Deci, pocăința lui este o pocăință prin cuvânt și faptă a pocăinței. Pe cât era de lacom înainte pe atât a devenit de milostiv acum. Însă, această schimbare a lui Zaheu nu s-a făcut ca urmare a unei mustrări sau a unei pedepse. Iisus nu i-a reproșat nimic lui Zaheu. Cu alte cuvinte, vedem că bunătatea nemărginită a lui Hristos a trecut dincolo de zgura păcatului și de întunericul patimii lăcomiei și a atins adâncul sufletului lui Zaheu unde se mai afla, ca un cărbune acoperit cu cenușă, un dram de bunătate și aceasta s-a aprins ca o lumină de Înviere prin harul bunătății lui Hristos. Deci, vedem cum schimbarea lui Zaheu se face ca urmare a întâlnirii bunătății copleșitoare a lui Hristos Care l-a onorat cu prezența fără ca el să fi meritat și fără ca el să se fi așteptat. Astfel, vedem că există convertiri și schimbări nu ca urmare a pedepselor, suferinței sau a bolii, ci ca urmare a faptului că omului este copleșit de bunătatea lui Dumnezeu care nu o merită. Aceasta este dorința lui Hristos să schimbe viața oamenilor cu bunătatea Sa, nu prin pedepse sau mustrări. În această Evanghelie vedem că este posibil ca atunci când omul simte copleșitoarea bunătate a lui Dumnezeu față de el să se schimbe, să devină și el milostiv”.
Hristos Domnul a văzut în căutarea lui Zaheu credința acestuia că El îl poate ajuta
„Evanghelia ne mai arată că nu numai Zaheu a fost prins în această bunătate, ci și familia sa pentru că spune: „Iată, astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”. Cu alte cuvinte și când aduna multe averi era implicată familia, dar și când devine milostiv și dă jumătate din avere săracilor participă familia la starea sufletească nouă a lui Zaheu. Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia pentru că și acesta este fiul lui Avraam, în aceste cuvinte ale Mântuitorului se găsește explicația atitudinii Sale de a se autoinvita în casa lui Zaheu, mai marele vameșilor. Astfel, dincolo de păcatul lăcomiei lui, Iisus a văzut în însăși apropierea lui Zaheu de El, în așa aparenta curiozitate a lui, o căutare sinceră și a descoperit credință în Zaheu și anume credința că Iisus din Nazaret îi poate înnoi viața. Ori de câte ori Hristos Domnul numește pe cineva fiu al lui Avraam sau fiică aceasta înseamnă că persoana respectivă este una credincioasă. Deci, Hristos Domnul a văzut în căutarea lui Zaheu credința acestuia că El îl poate ajuta”, a mai spus Preafericirea Sa.
Evanghelia aceasta este o Evanghelie a recuperării omului păcătos, a căutării și a mântuirii celui pierdut
În încheierea cuvântului Său, Preafericitul Părinte Daniel a subliniat îndemnul Pericopei Evanghelice de astăzi spre schimbarea vieții noastre prin simțirea bunătății lui Dumnezeu, a milostivirii și sfințeniei Sale: „Evanghelia ne arată că un om chiar dacă este păcătos atunci când mai are un dram de credință că Dumnezeu îl poate schimba, ajuta sau mântui se face schimbarea pe baza credinței, a căutării lui Dumnezeu, a întâlnirii cu El și a invitării Lui în casa omului păcătos, adică în sufletul său și în viața sa. Evanghelia aceasta este o Evanghelie a recuperării omului păcătos, a căutării și a mântuirii celui pierdut. Când este omul pierdut ? Când rupe legătura de iubire cu Dumnezeu și cu semenii. Când este el găsit sau recuperat ? Când prin pocăință se întoarce la Dumnezeu și arată fapte de milostenie față de semenii săi care au nevoie de ajutorul său și mai ales când repară ceea ce a greșit. Deci, Evanghelia ne îndeamnă la schimbarea vieții nu pentru că Dumnezeu ne va pedepsi, ci simțind multa Lui bunătate, milostivire și sfințenie, să schimbăm viața noastră în așa fel încât bunătatea Lui să fie pururea lucrătoare în noi prin rugăciune și fapte bune”.
