Denia Canonului la Cluj-Napoca

Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a oficiat miercuri, 17 aprilie 2013, de la ora 18:00, în catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca Denia Canonului Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Ierarhul a fost înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte preoții slujitori ai Catedralei, precum și profesori ai Seminarului Teologic și ai Facultății de Teologie Ortodoxă din municipiu, potrivit Radio Renașterea. Au luat parte la slujba Deniei Canonului Cel Mare de la Catedrala Mitropolitană și mulțime de credincioși din oraș, precum și elevi și studenți teologi clujeni.

La finalul slujbei, în cadrul cuvântului de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a prezentat importanța acestei slujbe și motivul pentru care a fost rânduită a fi oficiată în cea dea V-a săptămână a Postului Mare.

Deniile, slujbe specifice Postului Mare, sunt de fapt utrenii care se săvârșesc în seara zilei precedente. Astfel, Denia Canonului cel Mare oficiată miercuri seara este utrenia zilei de joi, 18 aprilie.

Cunoscută drept „Canonul lacrimilor”, această creație în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe. Canonul pocăinței, prezintă istoria mântuirii neamului omenesc, de la căderea în păcat a protopărinților, Adam și Eva, și până la Pătimirile și Învierea Domnului. În această slujbă specială, sunt evocate numeroase personalități ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament. Astfel, credincioșii sunt îndemnați să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorințelor pe care le au și să fie postitori asemenea lui Moise.

Potrivit părintelui protosinghel Simeon Pintea de la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, trăsătura definitorie a acestui canon este caracterul penitențial: „Canonul Sfântului Andrei Criteanu s-a așezat pe la sfârșitul postului tocmai pentru că în conținutul acestui Canon sunt cuprinse multe exemple de pocăință, atât din Vechiul Testament, cât și din Noul Testament și, pe de o parte, recapitulează ceea ce semnifică Postul Cel Mare pentru fiecare creștin în fiecare an, adică pocăința sa, botezul lacrimilor. Pe de altă parte ne dă curaj prin aceste exemple de pocăință pe care ni le pune înainte pentru a parcurge în continuare ceea ce ne-a mai rămas din Postul cel Mare”.

Comentarii Facebook


Știri recente