Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului a abordat în ultima sa sesiune din 6 martie chestiunea incinerării defuncților, după cum aflăm de pe site-ul doxologia.ro care citează orthodoxie.com
.
După o suită de dezbateri, s-au hotărât următoarele:
1. Chestiunea incinerării nu este de natură dogmatică. Învierea morților pe care o așteptăm se poate produce și din cenușă, căci nimic nu e cu neputință la Dumnezeu. Mulți au fost cei care au devenit hrană animalelor sălbatice, pe pământ ca și în mare, și acest lucru nu înseamnă că ei nu vor învia la cea de-a doua venire a lui Hristos.
2. Această problemă se referă la tradiția Bisericii. Trupul care a primit Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Maslul, Sfânta Împărtășanie) este locașul Duhului Sfânt și trebuie respectat. Trupurile oamenilor care au trăit toată viața lor creștinește, continuă chiar după separarea dintre suflet și trup să fie locașuri ale Duhului Sfânt, făcând minuni, izvorând mir parfumat, rămânând intacte și având bună mireasmă.
De aceea descompunerea violentă a trupurilor trebuie evitată. Dând cinste trupului, așa cum ne-a recomandat Apostolul Pavel, Biserica săvârșește înmormântarea. Descrierea îngropării lui Hristos, a lui Lazăr, a lui Iacob, Iosif, trimite la aceeași tradiție. Biserica a instituit sărbători ale descoperirii sfintelor moaște ale sfinților, pune moaște ale martirilor în altarele ei la sfințirea Bisericilor, consideră sfintele moaște ca „mai cinstite decât pietrele prețioase” și dăruitoare de har dumnezeiesc, adică ele sunt mijloace prin care se transmite harul dumnezeiesc credincioșilor. Imnografia se referă deseori la morminte și la desfacerea trupurilor în elementele din care au fost alcătuite, referindu-se la tradiția înhumării și nu la incinerarea trupurilor.
3. Credința Bisericii este aceea că fiecare om constituie o personalitate particulară, distinctă în fața lui Dumnezeu. Această particularitate este respectată deopotrivă în caracteristicile oamenilor, în ADN-ul său. ADN-ul fiecărui om este menținut și în rămășițele sale, în osemintele oamenilor, pe când cenușa rezultată din incinerare este toată la fel. Respectând acest caracter unic al fiecărui trupo muritor, Biserica nu acceptă incinerarea morților.
4. Toți cei care vizitează mormintele celor iubiți, recunosc că simt o emoție aparte în acest moment. Acest lucru dovedește că morții lor pe care i-au iubit nu au dispărut. Trupurilor lor sunt acolo. Aceasta este încă o rațiune suplimentară pentru care Biserica se pronunță în favoarea inhumării morților.
