O conferință dedicată mișcării cultural – duhovnicești „Rugul Aprins” a avut loc luni în cadrul Ansamblului Mitropolitan din Iași. Totodată, a fost lansat al treilea volum din Jurnalul lui Alexandru Mironescu, membru fondator și reprezentativ al „Rugului Aprins”.
Întâlnirea s-a desfășurat începând cu ora 16:00, iar ca invitați au fost prezenți: prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, prof. univ. dr. Ioan Alexandru Tofan și prof. dr. Marius Vasileanu, îngrijitorul ediției.
Jurnalul lui Alexandru Mironescu este comparat adesea cu „Jurnalul fericirii”.
„Lansarea acestui volum este un eveniment mai special. Despre «Rugul Aprins» cred că fiecare a auzit câte ceva și cred că merită să auzim mai mult, dacă se poate, totul. Am avut bucuria de a-l avea alături de noi pe prof. dr. Marius Vasileanu, care cred că este cel dintâi sau cel mai de seamă cunoscător a mișcării culturale «Rugul Aprins». Cred că această mișcare a fost pagina luminoasă din istoria Bisericii noastre, mai cu seamă din perioada interbelică și care a ajutat prin lumina ei să străbatem întunericul în cei aproape 45 de ani”, a spus pr. prof. Ion Vicovan.
Prof. dr. Marius Vasileanu, îngrijitorul ediției, a precizat că datorită vremurilor acelora de interzicere a lucrării culturale a apărut jurnalul lui Mironescu.
„Acest jurnal a avut mai multe etape. O parte dintre scrierile sale, din păcate, au fost reținute de securitate în momentul arestării sale și s-au pierdut. Însă, imediat ce a ieșit din închisoare, aflând că prietenul său cel mai bun, părintele Daniil Sandu Tudor plecase deja la Domnul, a simțit nevoia să continue să scrie. Acest jurnal a apărut în trei volume și durează din 1967 până în 1972, în care practic, Alexandru Mironescu a reluat ceea ce nu a putut scrie în interbelic”.
Alexandru Mironescu
Alexandru Mironescu (1903–1973) a fost un om de știință, scriitor și filozof, a urmat studii de fizică și chimie la Universitatea din București și la Sorbona, unde și-a obținut și doctoratul. Un al doilea doctorat, în filozofie, l-a susținut la Universitatea din București.
A activat ca profesor de chimie în cadrul aceleiași universități, la Facultatea de Științe (1929–1949). A făcut parte din celebra grupare a Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim (București). A fost preocupat de relația dintre credință și știință, precum și de complexul raport dintre cultură și spiritualitate.
Persecutat de regimul comunist, este îndepărtat din învățământul universitar (1949) și, mai târziu, va fi arestat și întemnițat (1958), alături de fiul său, studentul Șerban Mironescu, și de alți membri ai Rugului Aprins, sub acuzația de activitate subversivă. A fost condamnat la 20 de ani de închisoare şi eliberat în 1963.
Foto credit: Doxologia
