Clerul ortodox poartă două tipuri de veșminte: neliturgice, adică reverendă și rasă, și liturgice, adică acele veșminte împodobite, purtate în special în timpul sfintelor slujbe. Veșmintele liturgice au, în funcție de perioadele anului bisericesc și de sărbători, diferite culori și aceasta datorită semnificației pe care fiecare culoare o are. Albul reprezintă puritatea harului lui Dumnezeu, verdele, culoarea vieții și a lemnului Sfintei Cruci, purpuriul semnifică Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos, roșul reprezintă sângele Mântuitorului și al martirilor care și-au dat viața pentru credința în Domnul Hristos, auriul, bogăția darurilor Sfântului Duh. Observăm așadar că la praznicele Mântuitorului, la Sfinții Apostoli și la Sfinții Ierarhi predomină auriul și galbenul de toate nuanțele.
La praznicele Maicii Domnului și la sărbătorile Sfinților Îngeri veșmintele au culoarea albastru deschis sau alb, iar la praznicele Sfintei Cruci sau când este sărbătorit vreun sfânt martir se poartă veșmintele de culoare roșie sau cele purpurii. De sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau de Florii, de sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt sau de Rusalii și de sărbătoarea Sfintei Treimi se poartă veșmintele verzi.
În Postul Mare, clerul poartă veșminte cernite, ca semn al pocăinței ce caracterizează această perioadă, dar și pentru faptul că postul este o perioadă de așteptare, de jertfă împreună cu Hristos, scoțându-se în evidență mai ales dimensiunea postului ca înnoire și îmbogățire spirituală. Hainele sunt întunecate, dar sufletul se învăluie în lumina spirituală ce intensifică legătura omului cu Dumnezeu. În sâmbetele Postului Sfintelor Paști se poartă veșmintele cernite cu ornamente aurii.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 18 aprilie 2013, apărut sub semnătura lui Ștefan Sfarghie)
