„Preotul este unul dintre oamenii ocupați într-un procent nu de sută la sută, ci de «mie la sută». Ocupat în primul rând cu sine, ocupat cu familia lui, cu marea familie a parohiei lui, ocupat cu menținerea cordialității între el și Dumnezeu, între el și oameni, între oameni și Dumnezeu, între oameni și oameni”, informează „Ziarul Lumina”.
Conferințele pastoral-misionare din Arhiepiscopia Iașilor au continuat, în perioada 2-4 iunie, cu întrunirea preoților din protopopiatele Iași 2 și Hârlău, la Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul” din Durău. Întâlnirea, prezidată de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-a desfășurat pe parcursul a trei zile, timp în care preoții din cele două protopopiate au dezbătut, alături de invitații la această conferință, o serie de teme dedicate Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena: „Sf. Împ. Constantin și Elena – prezență a familiei creștine în misiunea Bisericii”, „Preotul și preoteasa – părinți în familie și în parohie”, „Preotul și preoteasa ca slujitori ai Bisericii”, „Preotul și preoteasa ca părinți ai propriilor copii”, „Preotul și preoteasa ca soț și soție”.
Casa preotului are „pereți de sticlă”
Luni, 3 iunie, după oficierea Sfintei Liturghii arhierești, a început sesiunea I a lucrărilor, intitulată „Sfinții Împărați Constantin și Elena – prezență a familiei creștine în misiunea Bisericii”, în care a avut loc și deschiderea propriu-zisă a conferinței, prin cuvântul adresat de Înalt Preasfințitul Părinte Mitropolit Teofan.
„De 20-30 de ani se observă, atât la nivel de mentalitate colectivă și de atitudine individuală, cât și la nivel legislativ, cum duhul legilor Sfântului Împărat Constantin începe să fie, puțin câte puțin, înlăturat. Statisticile arată că aproape 60% dintre familiile occidentale se destramă. În România, nu ne confruntăm, din fericire, cu un fenomen de o asemenea amploare, la noi cifra divorțurilor fiind undeva la 18-20 de procente. Nici slujitorii Bisericii nu sunt scutiți de aceaste încercări și vreau să subliniez faptul că anumite probleme, care apăreau în general în familiile de preoți tineri, încep să se manifeste și în sânul unor familii mai așezate. Acest lucru arată că și familia preotului, cu toată soliditatea ei, în comparație cu alte familii, este așezată sub o presiune imensă, sub o tensiune între calitatea de preot, pe de o parte, și cea de soț și tată, pe de altă parte. O încercare de găsire a echilibrului între cele două ipostaze este foarte importantă, deoarece casa preotului are pereți de sticlă, se vede totul din afară.
Un părinte, vorbind despre aceste probleme și descriind relația pe care o avea cu soția sa, spunea așa: «împreună la slujbă, împreună la plimbare», iar un alt părinte sublinia faptul că «dacă te dedici trup și suflet preoției, vei fi, trup și suflet, al familiei tale».
Spuneam, deci, că și familia preotului, cu toată soliditatea ei, este supusă presiunii lumii în care trăiește, iar una dintre multele încercări la care trebuie să facă față este și aceea a provocărilor de ordin material. Pe de o parte, în anumite cazuri, întâlnim ispita opulenței, iar casa lui având, cum spuneam, pereți de sticlă, această opulență devine prilej de scandal și sminteală pentru credincioși. Pe de altă parte, în mod special la parohiile de țară, familia preotului, mai ales a tinerilor slujitori, se confruntă cu numeroase lipsuri materiale, cu situația de a nu avea strictul necesar pentru o viață normală, decentă. Ambele situații, de prea mult și de prea puțin, aduc cu sine tensiuni în familia preotului.
Un alt fenomen cu care se confruntă familia preotului în ultima vreme este cea a nenașterii de prunci și nu mă refer la acele cazuri, nădăjduiesc inexistente la noi, în care, pur și simplu, nu se dorește acest lucru, ci la neputința de a da naștere. Sunt preoți și preotese tinere care se plâng că nu sunt binecuvântați de Dumnezeu cu prunci, din diverse cauze, medicale sau de altă natură. În cazul unei preotese, însă, maternitatea are o dimensiune mult mai largă, pentru că preoteasa poate fi și mamă pentru mulți din parohia pe care o păstorește soțul său.
Mai avem, apoi, slăbiciunile personale, pentru că oameni suntem cu toții, preoți și mireni, care aduc și ele o presiune suplimentară în familia preotului. Referindu-se la aceste probleme, un părinte mai apropiat zilelor noastre spunea că «persoana care nu are asceză trupească, asceză în sensul larg al cuvântului, este atrofiată duhovnicește». Există, deci, o strânsă legătură între post, metanie, decență în comportament și dimensiunea duhovnicească. Dacă vorbim de cazul particular al preotului în Ortodoxie, asceza înseamnă post, milostenie, o viață de familie armonioasă, decență în ceea ce privește proprietățile personale”, a subliniat Înalt Preasfințitul Părinte Mitropolit, în cuvântul adresat preoților participanți la conferință.
„Căsnicia este singurul loc în care mori de dragul celuilalt, rămânând în viață”
Invitatul special al conferinței pastoral-misionare a preoților protopopiatelor Iași 2 și Hârlău a fost părintele profesor dr. Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu. În cuvântul adresat preoților din Arhiepiscopia Iașilor, părintele profesor a subliniat faptul că, în mod oarecum paradoxal, sunt prevăzute activități de pastorație pentru toate segmentele de populație ale țării, dar destul de puține pentru pastorația preotului.
„Dacă vorbim despre preot și preoteasă ca părinți în familie și în parohie, trebuie să subliniem faptul că mirii pe care noi, ca preoți, îi cununăm nu privesc la viața noastră de rugăciune, de post, de asceză, pentru că ei asta nu cunosc. Ceea ce văd în noi este cum ne împlinim cununia cu soțiile noastre, cum ne creștem copiii pe care și ei vor să-i aibă și să-i crească.
Ce înseamnă că femeia trebuie să se teamă de bărbat? Nu o teamă așa cum este interpretată de mulți dintre cei care nu cunosc rostul acestui îndemn. Femeia se va teme de bărbat, atunci când bărbatul va face pentru ea ceea ce Hristos a făcut pentru mireasa Sa, Biserica: s-a jertfit, a murit și a înviat. Acesta este fundamentul a ceea ce numim temere a femeii de bărbat, iar căsnicia este singurul loc în care mori de dragul celuilalt, rămânând în viață”, a subliniat părintele profesor.
„Pastorația noastră este o pastorație «pe obuz». Un singur pas greșit, și tot ce-am muncit sare în aer”
În continuare, pr. Constantin Necula a subliniat faptul că „a vorbi despre preoție înseamnă, în primul rând, a vorbi despre paternitate”. „Mă gândeam zilele trecute, după înmormântarea unui foarte bun prieten, la faptul că avem mii de povești și poezii despre mame, dar foarte puține despre tați. Nu există o clipă în viața unui preot în care el să nu fie tatăl credincioșilor pe care îi păstorește, chiar dacă ei nu știu, chiar dacă ei stau cu spatele la el. Taina cea mai de preț a pastorației noastre la vremea de acum este să nu diminuăm locul în care ne-a pus Hristos să fim, acela de pater familias, cel care poate strânge familia în jurul său. Mai ales într-un context în care asupra preotului este pusă atât de multă presiune și este făcut în fel și chip, să nu învățăm să urlăm cu lupii, căci ne vom pierde dimensiunea de oaie cuvântătoare pe care Hristos ne-a pus-o la îndemână.
Pastorația noastră este o pastorație «pe obuz». Un singur pas greșit, și tot ce-am muncit sare în aer. Este atât de fragilă misiunea noastră ca preoți, încât orice pas în afara liniei pe care Hristos ne cere s-o respectăm ne dărâmă munca de zeci de ani. Nu avem voie să fim oamenii jumătăților de măsură! De aceea, preoteasa noastră nu e jumătatea noastră, ci întregul nostru. Copiii noștri nu sunt «sferturile» noastre, ci, la fel, întregul nostru. Preotul este unul dintre oamenii ocupați într-un procent nu de sută la sută, ci de «mie la sută». Ocupat în primul rând cu sine, ocupat cu familia lui, cu marea familie a parohiei lui, ocupat cu menținerea cordialității între el și Dumnezeu, între el și oameni, între oameni și Dumnezeu, între oameni și oameni. Noi suntem chemați, ca preoți, să guvernăm lumea și să ieșim din ea mai săraci decât am intrat. Un preot care nu corespunde chemării soției sale, copiilor săi și poporului său nu corespunde nici chemării lui Dumnezeu. În fața unui popor care ne iubește și ne respectă, nu avem voie să nu ne ridicăm la înălțimea așteptărilor”, a atras atenția pr. prof. Constantin Necula.
Programul următoarele întâlniri ale preoților din Arhiepiscopia Iașilor
După conferința preoților din protopopiatele Iași 2 și Hârlău, a urmat, între 4-6 iunie, conferința preoților din protopopiatele Târgu Neamț și Roznov, iar între 9-11 iunie se va desfășura întâlnirea preoților protopopiatelor Iași 3 și Săveni. După aceste întâlniri, va urma o serie de cinci conferințe, la care vor participa preoții din cele 13 protopopiate ale Arhiepiscopiei Iașilor, de această dată însoțiți de preotese. Seria întâlnirilor de la Durău se va încheia în perioada 15-17 septembrie 2013, cu întrunirea preoților din protopopiatele Pașcani și Ceahlău.
