Christine Chaillot, specialist în relațiile dintre Bisericile Ortodoxe și cele Vechi-Orientale, a susținut ieri, 27 mai 2013, o conferință cu tema „Bisericile Ortodoxe din Orientul Apropiat în istorie și în contemporaneitate” la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, informează Ziarul Lumina.
Prelegerea se înscrie într-un itinerar prin mai multe orașe din România și Republica Moldova: Cluj, Sibiu, Iași și Chișinău, din dorința de a împărtăși experiența de mai bine de 30 de ani în ceea ce privește relațiile dintre creștinii orientali. În cuvântul său, Christine Chaillot a amintit reperele fundamentale ale istoriei și spiritualității Bisericilor Orientale: Coptă, Siriacă, Armeană și Etiopiană
„Creștinismul s-a născut în Orient. Nu trebuie să uităm lucrul acesta”, a fost ideea de început a conferinței. S-a făcut referire și la disputa calcedoniană, Christine Chaillot susținând că a fost o neînțelegere terminologică. O mărturie cât se poate de clară și evidentă în ceea ce privește bisericile „monofizite” este reprezentarea iconografică a Mântuitorului Hristos: „Este absurd să-L reprezinți pe Hristos în icoană, dar să afirmi în același timp că în Hristos este o singură fire, cea dumnezeiască. Este datoria comisiilor de dialog teologic să analizeze cu toată atenția această divergență”. „A-i asculta pe vechii orientali în ceea ce spun ei că sunt, nu în ceea ce spun eu despre ei că ar fi, aceasta ar fi calea de urmat”, a evidențiat cercetătoarea elvețiană. Totodată, ea a subliniat că merită aprofundat dialogul cu Bisericile Vechi-Orientale, având conștiința că, fără nici un compromis dogmatic, putem face pași către recâștigarea comuniunii: „Avem mai multe lucruri în comun decât cele ce ne despart. Fie că vorbim de viața liturgică, fie că recunoaștem bogăția spiritualității orientale, noi, creștinii ortodocși, nu ne simțim străini de aceste repere.”
Christine Chaillot s-a referit și la persecuțiile actuale împotriva creștinilor din Orient: „Astăzi, în Orient, creștinii sunt persecutați, uciși fără nici o vină. Este o durere sfâșietoare pentru întreaga creștinătate. În ce fel suntem solidari cu cei prigoniți? Ar trebui să ne rugăm mai mult pentru ei.”
