Dr. Mihail Dobre, diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și lector al Facultății de Istorie din Universitatea București, le-a vorbit joi, 3 aprilie, masteranzilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București despre specificul comunicării mediatice în Biserica Romano-Catolică, prin prisma experienței diplomatice ca Ambasador extraordinar și plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun în perioada 2002-2006, informează Ziarul Lumina.
Cursul-dezbatere a fost organizat de Centrul de Studii și Documentare „Societate. Drept. Religie”, cu scopul de a furniza masteranzilor de la specializarea „Comunicare și comuniune în spațiul eclesial” o analiză a modelelor comunicaționale de succes, dar și a sincopelor de comunicare din activitatea mediatică a Sfântului Scaun, ajutându-i astfel să învețe din experiența unei Biserici creștine care a făcut pionerat în acest domeniu mai puțin explorat în spațiul ortodox european până la ieșirea statelor de sub represiunea regimurilor totalitariste.
Dezbaterea, intitulată „Biserica Romano-Catolică și societatea contemporană: tipologii de comunicare”, a fost organizată și moderată de pr. lect. dr. Nicolae Dascălu și de lect. dr. Laurențiu Tănase. În deschiderea evenimentului, lect. dr. Laurențiu Tănase a precizat că a fost aleasă această temă deoarece e nevoie de o articulare a celor trei componente: „Biserica”, „societatea” și „comunicarea”, pentru a înțelege cum funcționează ele împreună și cu eficiență. „Fiecare etapă a societății cunoaște provocări multiple, iar societatea contemporană modernă, tocmai prin înalta tehnologizare care o caracterizează, aduce provocări dintre cele mai variate Bisericilor în ansamblul lor. Mesajul trebuie să fie transmis într-o anumită manieră; bineînțeles, substanța mesajului nu poate fi schimbată deoarece este vorba despre adevărul revelat, dar este necesar ca mijloacele, metodele și strategiile inovative de comunicare ale Bisericii să țină pasul cu provocările societății în care trăim.”
Părintele Nicolae Dascălu, care este și consilier patriarhal, coordonator al Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, a arătat că, spre deosebire de Bisericile creștine din Occidentul Europei, care au avut mai multă libertate de mișcare în domeniul mediatic, Biserica Ortodoxă Română a traversat o perioadă de 45 de ani în care nu a putut să exercite suficient comunicarea în societate. În ultimii 25 de ani însă, Biserica noastră a reușit să reducă și să depășească acest decalaj, utilizând atât metodele tradiționale de comunicare, cât și noile tehnologii ale informației. În acest sens, părintele consilier a amintit despre activitatea Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române și a instituțiilor media care funcționează la nivelul eparhiilor și al altor unități bisericești. „Privind spre Occident, spre Biserica Romano-Catolică și spre Bisericile protestante, care au un exercițiu de comunicare de secole și care folosesc mijloacele de comunicare cu abilitate și profesionalism și în zilele noastre, noi, ortodocșii, nu avem privirea ațintită numai spre ceea ce transmitem noi, ci și spre modul în care alții o fac, poate mult mai bine decât noi din punct de vedere profesional; dar știm cu toții că timpul poate să ne ajute să învățăm noi tehnologii și, în același timp, să păstrăm ceea ce este esențial, adică învățătura de credință”, a spus părintele Nicolae Dascălu.
Pentru a creiona un tablou cuprinzător al comunicării mediatice din Biserica Romano-Catolică, dr. Mihail Dobre și-a structurat prelegerea pe patru paliere: comunicatorii din Biserica Romano-Catolică; forme și instituții ale comunicării în activitatea Sfântului Scaun; probleme sensibile recente în comunicarea Sfântului Scaun; forme de comunicare și mesaje noi ale Papei Francisc.
În ceea ce îi privește pe protagoniștii comunicării catolice, diplomatul a arătat că principalul comunicator este Suveranul Pontif, ale cărui acțiuni se bucură de o largă acoperire mediatică, urmat de purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, episcopii și demnitarii Curiei Romane, membrii Sălii de Presă a Sfântului Scaun și ai celorlalte mijloace de presă, precum și așa-numiții „vaticaniști”, redactori specializați care lucrează în instituțiile media laice.
Referindu-se la instituțiile mediatice ale Sfântului Scaun, dr. Mihail Dobre a evidențiat diversitatea mijloacelor de comunicare utilizate. Astfel, a amintit mai întâi mijloacele de presă scrisă: Sala de Presă a Sfântului Scaun (creată în 1966 prin înglobarea Oficiului de informații constituit în 1939), Serviciul de Informații al Vaticanului (înființat la 28 martie 1990) și LâOsservatore Romano, cotidian în limba italiană și săptămânal în alte limbi (înființat la 1 iulie 1861, la inițiativa Papei Pius IX). De asemenea, au fost enumerate instituții de comunicare video: Consiliul Pontifical pentru Comunicații Sociale (înființat în 1948, fiind inițial o comisie pentru cinematografie) și Centrul de Televiziune al Vaticanului (creat în 1983 ca fundație și intrat din 1988 sub administrarea directă a Sfântului Scaun), precum și mijloacele audio, între care cel mai important loc îl ocupă Radio Vatican (înființat în 1931 de către Guglielmo Marconi și inaugurat pe 12 februarie 1931 în prezența Papei Pius XI).
Între temele promovate de Biserica Romano-Catolică în spațiul mediatic, demnitarul a amintit: apărarea dreptului la viață din momentul concepției și până la moartea naturală; promovarea familiei tradiționale ca celulă de bază a societății; eliminarea sărăciei; respectarea drepturilor omului în toate situațiile; condamnarea terorismului și consolidarea păcii; lupta împotriva marilor maladii, protejarea mediului înconjurător, tratarea efectelor globalizării ș.a.
