Mănăstirea Tismana găzduiește începând de astăzi lucrările celui de al V-lea Congres național închinat personalității și operei părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei. Evenimentul are loc cu cu binevuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei.
Numeroși pofesori universitari, clerici, cercetători, actori, oameni de cultură s-au adunat la Mănăstirea Tismana pentru a evoca personalitatea și moștenirea scrisă a părintelui Ghelasie Gheorghe, nevoitor în lavra Mănăstirii Frăsinei. Ajuns la cea de a V-a ediție, evenimentul s-a înrădăcinat puternic într-o tradiție academică, adunând laolaltă evocări, studii și mărturisiri, multe dintre ele așezate în valoroase volume colective. Anul acesta, organizatorii au aleas ca locație de desfășurare a lucrărilor spațiul sacru al Tismanei, patria Sfântului Nicodim și fără îndoială centrul de greutate al monahismului oltenesc. În acest context, pe parcursul a trei zile de moditație și analiză duhovnicească, ucenicii părintelui Ghelasie Ghoerghe încearcă să aducă în cotidianul existenței proprii învățăturile și sfaturile lăsate de cuviosul ieromonah.
Deschiderea oficială are loc astăzi, de la orele 17,30, în prezența IPS Părinte Mitropolit Irineu. Începând de mâine, invitații vor susține, rând pe rând, prelegeri și vor audia fragmente din creația literară și poetică a părintelui Ghelasie Gheorghe. Evenimentul va lua sfârșit mâine, în Duminica Sfintei Maria Egipteanca, prin participarea la slujba Sfintei Liturghii, oficiată la altarul Mănăstirii Tismana.
„Cultura are nevoie să redescopere taina”
Conf. univ. dr. Liviu Vlad Bogdan, cadru didactic la Academia de Studii Economice din București și organizator principal, a adus câteva precităzi cu privire la scopul și motivația acestui eveniment: „Părintele Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei ne-a înfățișat legătura firească dintre cult și cultură, fiind un exemplu viu de dialog între religie și cultură, între roadele și darurile isihiei și frământările și căutările cetății. Părintele Ghelasie este un model spiritual, un om cu vocația întâlnirilor ziditoare pentru mulți dintre cei aflați în căutarea sensului. Este, mai mult, un vas al sfințeniei dumnezeiești, pe care s-a străduit s-o primească și s-o reverse peste lumea încercată de multe nevoi. Cultura are nevoie să redescopere taina, să-și regăsească filiația sa în Duh, pentru a-și împlini menirea de a cultiva nu doar mintea, ci și inima omului, și a rodi astfel însutit în ogorul cel bun al sufletului. Regăsirea echilibrului și a dreptei cumpăniri, a moderației și delicateței sufletești, către care îndemna adesea Părintele, constituie o necesitate a timpului nostru și calea spre întâlnirea cu celălalt. Încet, încet, Cuviosul Ghelasie iconarul iubirii dumnezeiești adună în jurul său personalități tot mai remarcabile și tot mai numeroase, personalități ce se constituie într-o comunitate care, aflată în inima cetății, caută și liniștea de dincolo de ea. Cu ocazia acestui Colocviu se află alături de noi monahi care s-au împărtășit de chipul și cuvintele Avvei Ghelasie. Au venit aici ca prin cuvânt să treacă prezența părintelui din sufletele lor în sufletele noastre. Ca prin cuvânt să zugrăvească în inima noastră un chip. Iar chipul să devină lucrător în noi. Și să urcăm astfel spre asemănare. Aducem mulțumiri speciale tuturor conferențiarilor care au răspuns invitației noastre. Salutăm, cu bucurie, prezența unor personalități care onorează prin dezbatere publică acest eveniment”.
Părintele Ghelasie Gheorghe s-a născut la data de 18 martie 1944, în comuna Sălătrucel Loviștea, județul Vâlcea, primind la botez numele de Gheorghe Teodor. Era fiul preotului Gheorghe I. Popescu și al presbiterei Marcela Popescu. De mic s-a apropiat de Biserică, ajungând să petreacă ceasuri întregi alături de părintele său la sfintele slujbe. A absolvit mai întâi școala primară în sat, apoi școala medie în Râmnicu-Vâlcea, iar între anii 1962 și 1964 a absolvit cursurile unei școli tehnico-sanitare din orașul Cluj, cu gândul de a urma Facultatea de Medicină după terminarea ei. Dumnezeu i-a purtat pașii spre Mănăstirea Frăsinei unde s-a închinoviat în anul 1973. A fost hirotonit preota, remarcându-se ca un bun duhovnic și liturghisitor. Dumnezeu l-a chemat la ceruri în ziua de 2 iuie 2003, lăsând în urmă numeroși ucenici, dar și o bogată operă scrisă.
