Ediția a XIV-a a Colocviilor Putnei s-a deschis la Mănăstirea Putna, miercuri, 4 septembrie, ora 16:00, cu slujba Te Deum în biserica voievodală în prezența Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților și a unui sobor de preoți și diaconi. Slujba Te Deum a fost urmată de cea a Parastasului pentru cunoscutul bizantinolog Dumitru Nastase, trecut la Domnul la începutul acestui an, la Atena.
Imediat după aceasta, a avut loc deschiderea lucrărilor, în Sala Mare a Casei Domnești. Primul care a luat cuvântul a fost IPS Pimen care a ținut să vorbească despre contextul zilelor noastre, în care este mare nevoie de oameni asemenea participanților la Colocviile Putnei. Rolul lor este mai ales acela de a ne ajuta să înțelegem realitățile din trecutul nostru – care nu poate fi despărțit de învățătura creștină. „Ceea ce lucrați, ceea ce publicați înseamnă foarte mult, negândit de mult†¦ mai ales că nu urmăriți un câștig material de pe urma cercetărilor dumneavoastră”. Regretatul Dumitru Nastase a îndrumat multe generații de ghizi, studenți la Școala de ghizi – unul dintre aceștia fiind însuși Înaltpreasfinția Sa: „L-am simțit că este un bun creștin, de aceea era și așa de apreciat. Așa a fost crescut și educat în casa părintească”.
A urmat un scurt moment în care persoana reputatului Profesor a fost readusă înaintea ochilor participanților prin intermediul unor mai vechi înregistrări video și fotografii cu domnul Dumitru Nastase.
Domnul Florin Marinescu, cercetător la Institutul de Studii Neo-Grecești din Atena, a evocat nu atât pe savantul Dumitru Nastase, cât mai ales pe omul Dumitru Nastase. El a fost un mare susținător al ideii imperiale în Țările Române și al studierii rolului Țărilor Române în ajutorarea Ortodoxiei aflate sub jugul otoman -la Sfintele Locuri, în Balcani și în Sfântul Munte Athos. Domnul Nastase s-a dovedit a fi unul dintre cei mai importanți cercetători ai documentelor românești din arhivelor mănăstirilor din Sfântul Munte. „A scris puțin în comparație cu câte știa; într-o epocă în care mulți scriu mai mult decât citesc și publică mai mult decât scriu†¦” Domnul Marinescu a propus în final republicarea studiilor domnului Nastase.
Domnul Petronel Zahariuc, decanul Facultății de Istorie al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, a prezentat în continuare ultimele publicații ale Centrului Ștefan cel Mare – volumele 2/2011, 1/2012 și 2/2012 din revista de istorie Analele Putnei. Domnia Sa și-a exprimat aprecierea pentru calitatea editorială și ținuta științifică a revistei, care trezește „invidia colegială” – „revistă simplă, frumoasă și grea†¦ atât ca gramaj cât și ca și conținut†¦ Felicit întreg colectivul!”.
Domnul Profesor Zahariuc a ținut și să-l evoce pe regretatul Dumitru Nastase, despre care a spus că „avea darul de topi diferențele de cultură, de educație și de vârstă” făcându-te să te simți cât se poate de firesc, de apropiat și de bine dispus în compania sa.
Au urmat primele trei comunicări, moderate de domnul Ovidiu Cristea, directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române.
***
Dintre comunicările susținute în cea de-a doua zi a Colocviilor Putnei, desfășurate la Mănăstirea Moldovița, o menționăm pe cea a tânărului cercetător Ioan Augustin Guriță, doctorand al Facultății de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” – care a semnalat descoperirea unui tablou votiv, copie a tabloului votiv original al bisericii mănăstirii Coșula, ctitorită la anul 1535 de vistiernicul (apoi logofătul) Mateiaș al lui Petru Rareș – unul dintre cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului. Valoarea descoperirii este cu atât mai mare cu cât tabloul original a fost pierdut în secolul al XIX-lea, odată cu dărâmarea peretelui dintre naos și pronaos.
Domnii Florin Marinescu și Nikolaos Mertzimekis din Grecia au semnalat o inscripție de la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte care atestă dăruirea de către Petru Rareș a unei mori de apă pentru un metoc al acestei mănăstiri. Iar doamna Olimpa Mitric, profesor la Universitatea din Suceava, a prezentat un manuscris inedit – un Octoih, scris de cântărețul și protopsaltul Isachie de la Mănăstirea Râșca în anul 1548, în timpul domniei lui Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș.
Poate cea mai bogată comunicare a zilei i-a aparținut domnului Petronel Zahariuc, decanul Facultății de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, care s-a preocupat de mai multe aspecte din istoria Mănăstirii Probota, ctitorie și necropolă a lui Petru Rareș. Printre altele, domnia sa a căutat să determine momentul când Petru Rareș, la sfatul lui Grigorie Roșca, egumenul Probotei și mitropolitul de mai târziu al Moldovei, a înlocuit Putna ca necropolă a familiei sale cu Probota. Autorul a prezentat mai multe contribuții legate de daniile primite de la ctitor, averea mănăstirii, lista egumenilor și relațiile cu Mănăstirea Putna, până în secolul al XIX-lea.
***
În a treia zi a Colocviilor, domnul Ovidiu Cristea, directorul Institutului „Nicolae Iorga” al Academiei Române, a vorbit despre schimbul de informații și de știri – o adevărată „marfă de lux” atunci, ca și acum – dintre Ștefan cel Mare și cetatea Brașovului. Autorul comunicării a scos în evidență puternicul sistem de spioni – exploratores, cum erau ei denumiți în documentele epocii – și rețelele de informare dezvoltate de domnitorul Moldovei, sistem care i-a permis să cunoască din timp mișcările adversarilor săi și să ia deciziile cele mai bune pentru țară.
Comunicarea domnului Liviu Pilat, lector dr. al Facultății de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, a adus clarificări în legătură cu încheierea armistițiului dintre moldoveni și poloni în toamna lui 1497, după ce regele polon Ioan Albert a invadat Moldova și a început asediul Sucevei. Cu ajutorul unor surse polone și ungare, s-a putut stabili cu exactitate faptul că regele Ungariei, Vladislav Jagello – fratele regelui polon – a trimis o oaste de aproximativ 12.000 de ostași, sub comanda voievodului Transilvaniei, Bartolomeu Dragfy, în sprijinul lui Ștefan cel Mare și o solie la Ioan Albert – aflat în fața Sucevei, pentru a-l determina să-și retragă trupele din Moldova. În cele din urmă, regele polon a acceptat să se retragă, mai ales că cetatea Sucevei rezistase cu succes asediului timp de 3 săptămâni, pe drumul de întoarcere având loc celebra, și tragica pentru poloni, bătălie din Codrii Cosminului.
Ultimele două comunicări ale acestei prime părți au avut scopul de a îndrepta câteva greșeli preluate sau lansate de anumiți istorici români. În prima, domnul Marius Diaconescu, lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București, a discutat pe marginea unui document legat de situația cetății Ciceului – una dintre posesiunile transilvane ale lui Ștefan cel Mare – la anul 1499, domnia sa corectând afirmația lansată de curând de un tânăr istoric român, Alexandru Simon, cu titlu de descoperire „bombă”, precum că la această cetate s-ar fi aflat un adevărat „cuib de nelegiuiți”, demascându-o ca pe o traducere eronată a documentului original și explicând contextul în care respectivul document a fost emis de voievodul Transilvaniei, oferind și o corectă traducere a sa.
În comunicarea domnul Andrei Pippidi, membru corespondent al Academiei Române, a fost analizată afirmația lansată de un reputat istoric italian, Maria P. Pedani, sub forma unei informații marginale într-o carte a sa, dar preluată de același tânăr istoric, anume că Ahmed Pașa, beilerbegul Anatoliei în anul 1491, ar fi fost un fiu turcit al lui Ștefan cel Mare. Domnul Pippidi a trebuit să facă un adevărat exercițiu de erudiție, consultând direct sursa citată de autorul italian și demonstrând că personajul în cauză a fost fiul ducelui Ștefan din Herțegovina, nicidecum al lui Ștefan cel Mare.
Aceste ultime două comunicări au determinat pe participanți să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește rigoarea cu care trebuie studiate documentele originale și spiritul critic cu care trebuie receptate și analizate anumite informații senzaționale, oricât de atrăgătoare ar fi acestea pentru unii istorici.
Acesta și este unul din rolurile Colocviilor Putnei: de a reprezenta o oază de seriozitate și rigoare științifică și de cercetare temeinică și responsabilă a trecutului nostru. Istoricul trebuie să reziste tentației de a căuta senzaționalul și de a ieși în evidență cu orice preț, specifică, poate, epocii noastre.
În a doua parte a zilei, domnul Radu Păun, cercetător la Centre d†™Etude des Mondes Russe, Caucasien et Centre-Européen, Paris, a datat o danie a lui Ștefan cel Mare către Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos în anul 1466, an cu bogate acte simbolice ale domnitorului, printre care danii la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte și la Mănăstirea Probota, dar și anul punerii pietrei de temelie a Mănăstirii Putna. Domnul Ovidiu Olar, cercetător la Institutul Nicolae Iorga, a adus noi date despre Sinodul de la Iași din 1642 și, mai ales, despre efectele sale în epocă. Protosinghelul Dosoftei Dijmărescu a făcut o trecere în revistă a principalelor figuri de sfinți din Moldova de până la sfârșitul secolului al XVII-lea, cunoscuți nouă din fragmente de cronică, din frescele mănăstirilor moldovenești sau din diferite scrieri. Pe lângă figurile mai bine conturate ale lui Daniil Sihastru, Ștefan cel Mare, ale mitropoliților Varlaam și Dosoftei, au apărut unele mai puțin cunoscute – domnitorul martir Miron Barnovschi, cuvioșii Vasile de la Moldovița și Calistru de la Sucevița, părinți cu rol decisiv în întemeierea acelor mănăstiri, sau Luca Stroici, smeritul ctitor al Dragomirnei.
***
În ultima zi a Colocviilor, doamna Maria Magdalena Székely, profesor al Facultății de Istorie din Iași, a adus în discuție episodul reconstrucției bisericii mănăstirii Putna în al șaselea deceniu al sec. al XVII-lea. Pornind de la lipsa oricăror documente emise de cancelaria domnească din acea perioadă care să certifice anumite danii domnești către mănăstirea Putna, care ar fi putut acoperi cheltuielile unei astfel de întreprinderi, autoarea comunicării, folosind și anumite date din Pomelnicul Mănăstirii Putna, a lansat ipoteza că acest proiect de reconstrucție a fost inițiat de obștea mănăstirii, cu girul domnitorilor, obștea reușind să strângă suma necesară, cu ajutorul a diferiți donatori mai mici, și să finalizeze lucrările în timpul domnitorului Eustratie Dabija (1661).
Domnul profesor Ștefan S. Gorovei, a discutat despre istoria zbuciumată a arhivei de documente a Mănăstirii Putna. Astfel, dacă la 1764, când arhimandritul Vartolomei Mazereanu, la îndemnul Mitropolitului Iacov Putneanul, întocmea „catastiful” de documente al Mănăstirii Putna, arhiva număra 544 de documente, dintre care nu mai puțin de 63 pe pergament – mai multe decât se aflau la acea dată în arhiva Mitropoliei Moldovei. În decurs de nici o sută de ani, mare parte dintre acestea au fost înstrăinate și li s-a pierdut urma, la Putna în anul 1837 găsindu-se numai 148 de documente. Domnia sa a propus câteva direcții de cercetare care ar putea permite descoperirea altor documente acum pierdute.
Părintele Alexie Cojocaru, în urma analizei atente a unor documente, a adus precizări asupra perioadei în care a trăit și activat un egumen al Putnei, Ghervasie, și asupra biografiei cuviosului Paisie de la Sihăstria Putnei, care a murit la sfârșitul anului 1784, cu 10 zile înainte de starețul Nathan Dreteanu, fapt care infirmă faptul că Paisie ar fi fost acolo stareț.
În încheierea lucrărilor, a vorbit monahul Iustin Taban, care, prin intermediul însemnărilor din Cartea de Oaspeți, a reînviat perioada 1948-1960 din istoria Mănăstirii Putna. Printre cei care au ținut să lase câteva însemnări în urma vizitării mănăstirii în acele vremuri, au fost istoricul Petre Ș. Năsturel, arhidiaconul Bartolomeu Anania, care însoțea o delegație a Patriarhiei Antiohiei, ierodiaconul Ioanichie Bălan, profesorul Ștefan Alexe și mulți alții, inclusiv oficialități ale regimului comunist care erau nevoite să constate că obiectele din muzeul mănăstirii vorbeau cu „încăpățânare” despre gloriosul nostru trecut. O însemnare cu iz profetic ne-a atras atenția: „trecutul nu poate fi negat, cei care îl neagă vor fi ei înșiși negați”.
În timpul ultimelor comunicări, însuși Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen s-a alăturat celor din sală pentru a fi de față la închiderea lucrărilor Colocviilor Putnei din acest an. Înaltpreasfinția Sa este menționat cu recunoștință de multe însemnări din Cartea de Oaspeți a Mănăstirii Putna, în deceniul șase al secolului trecut, pe când era tânăr ieromonah.
Arhipăstorul Sucevei a ținut să fie prezent în mijlocul „obștii istoricilor” mai ales pentru a-l sărbători pe marele istoric Ștefan S. Gorovei, cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 65 de ani. Amintind întâmplări din trecutul comun, Înaltpreasfinția Sa, care îl cunoaște de mulți ani pe distinsul profesor, a spus: „luând aminte la tot ce ați scris, aveți tot dreptul să vă mândriți, dar nu cu o mândrie rea, ci cu una legitimă, „în Domnul”, cum spunem noi. Rog pe Bunul Dumnezeu să vă înzilească la măsura cunoscută de El, să vă dea sănătate și bucuria mântuirii”.
Au mai adresat cuvinte de felicitare domnul Petronel Zahariuc, decanul Facultății de Istorie din Iași, fost elev al profesorului Gorovei, domnul Ivan Biliarsky de la Institutul de Istorie al Academiei Bulgare de Științe, profesorul Marius Diaconescu de la Facultatea de Istorie din București și domnul Florin Marinescu de la Institutul de Cercetări Neo-Grecești din Atena. IPS Pimen i-a dăruit din partea celor prezenți un buchet de trandafiri albi, pe care, după terminarea festivității, profesorul l-a depus în chip simbolic pe mormântul lui Ștefan cel Mare, ale cărui fapte le-a cercetat întreaga viață, cu devotament și responsabilitate.
În încheiere, domnul profesor Gorovei, deosebit de emoționat de prezența IPS Pimen și de cuvintele primite de la confrații săi, a ținut să mulțumească celor prezenți pentru surpriza făcută și pentru gândurile exprimate, și a ținut să-și exprime recunoștința în primul rând față de toți strămoșii săi, față de părinții Sorin și Eliza, față de soția sa, doamna Maria-Magdalena Székely, „care poartă grija zilelor și nopților de muncă sau veghe împreună”, dar și față de obștea Mănăstirii Putna, în frunte cu părintele stareț Melchisedec Velnic, unde în ultimii ani, împreună cu soția, au găsit o a doua casă, bucurându-se în anumite împrejurări grele de grija părintească a monahilor putneni. În încheiere, domnia sa a spus: „Dacă Dumnezeu îmi va mai da mai multe zile, mă voi strădui ca și până acum, ca grăbindu-mă încet (festina lente) să duc până la capăt proiectele de cercetare începute”.
Gazda Colocviilor, părintele stareț arhimandritul Melchisedec Velnic, i-a mulțumit personal domnului profesor Ștefan Gorovei pentru toată strădania sa depusă pe tărâmul cunoașterii adevărului istoric, în special cel legat de epoca lui Ștefan cel Mare și de Mănăstirea Putna, subliniind că fără colaborarea din ultimul deceniu, mare parte din producțiile editoriale ale Mănăstirii Putna și ale Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” nu ar fi fost posibile. (Articol semnat de monahul Ieremia, secretarul Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna)
