În perioada Postului Sfintelor Paști, în cadrul slujbelor rânduite peste săptămână, Psaltirea este citită în întregime de două ori, spre deosebire de cealaltă perioadă a anului, când aceasta este citită în întregime o singură dată pe săptămână. Fiind prin excelență o carte de rugăciune, Psaltirea cuprinde atât psalmi de laudă și de mulțumire, cât și psalmi de pocăință și de cerere. Pe lângă folosirea ei în cadrul slujbelor publice, Psaltirea este folosită și în canonul personal de rugăciune, atât de clerici, cât și de mireni.
Se recomandă credincioșilor ca în post, pe lângă rugăciunile de dimineață și de seară, să citească și câțiva psalmi pe zi, așa încât la finalul călătoriei lor spre Înviere, Psaltirea să fie citită măcar o singură dată. Această carte canonică a Vechiului Testament exprimă în cel mai înălțător mod frământările interioare ale sufletului, dar și aspirațiile sale, astfel că legătura omului cu Dumnezeu devine mai vie în timpul citirii dumnezeieștilor psalmi. Aceștia, fiind scriși sub inspirația Duhului Sfânt, au o foarte mare putere asupra duhurilor necurate care nu doresc mântuirea sufletelor noastre. „Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu” (Ps. 63, 1).
Astfel, citirea Psaltirii unită cu postul și cu rugăciunea reprezintă cea mai puternică armă împotriva vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ea fiind o carte pentru toți creștinii. Cei încercați de necazuri și supărări află alinare în urma citirii acestei cărți sfinte, iar cei care își plâng păcatele multe, de asemenea, dobândesc o ușurare și liniște sufletească. Părinții Bisericii ne învață că atunci când citim Psaltirea trebuie să avem curăție sufletească și trupească, iar actul nostru să fie făcut cu mare smerenie, deoarece numai așa putem primi ajutorul de la Dumnezeu. (Articol apărut sub semnătura lui Ștefan Sparghie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 2 aprilie 2013)
