Soborul Sf. 70 de Apostoli
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut 70 de ucenici, pe lângă cei 12 apostoli aleşi. Toţi aceşti ucenici ai Domnului s-au ostenit propovăduind cuvântul lui Hristos, îndurând chinuri şi prigoniri. Biserica îi cinsteşte, cântându-le astăzi: „Ceata ucenicilor lui Hristos, celor şaptezeci, să o lăudăm dumnezeieşte credincioşii şi să o prăznuim. Că printr-înşii toţi ne-am învăţat a cinsti Treimea Cea nedespărţită, că sunt luminătorii dumnezeieştii credinţe”.
Referitor la cei 70 de ucenici, Eusebiu, Episcopul Cezareei Palestinei, spune în cartea sa cea dintâi (Istoria Bisericească), în cap. al 12-lea: „Numele fiecăruia din cei doisprezece apostoli ai lui Hristos din destul se încredinţează, din mărturiile Evangheliei, iar pentru cei şaptezeci de apostoli nici un catalog sigur nu se află undeva”.
Dintre aceşti apostoli, menţionăm:
Sf. Iacob, ruda Domnului, menţionat de Sf. Apostol Pavel, în epistola sa către Galateni: M-am suit în Ierusalim ca să văd pe Petru, iar pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului (I, 18-19). Acesta a fost primul episcop al Ierusalimului, pus de însuşi Domnul, pe care propovăduindu-L, evreii l-au dat jos de pe aripa bisericii şi cu pietre l-au rănit; apoi lovindu-l cu un lemn în cap, a trecut la Domnul.
Sf. Marcu Evanghelistul, menţionat de Sf. Apostol Petru,: Închină-se vouă Biserica cea adunată în Babilon şi Marcu, fiul meu (I, 5, 13). Acesta a fost aşezat episcop în Alexandria de acelaşi Sfânt Petru, unde fiind supus supliciilor şi-a dat duhul său.
Sf. Luca Evanghelistul, menţionat de Sf. Apostol Pavel în epistola către Coloseni, zicând: Închină-se vouă Luca, doctorul cel iubit (IV, 14). Acelaşi a scris şi Faptele Apostolilor; după multe osteneli, a suferit moarte martirică, în Teba Beoţiei.
Sf. Cleopa, fratele mai mic al dreptului Iosif logodnicul Fecioarei Maria, care, călătorind în Emaus cu Sf. Luca (menţionat în Evanghelia sa), a văzut pe Domnul după Înviere; şi după o vreme, a suferit moarte martirică.
Sf. Simeon, rudenia Domnului, după Iacob, a fost al doilea episcop în Ierusalim şi a fost şi el răstignit pentru Hristos.
Sf. Barnaba, cel numit astfel de apostoli, care mai înainte se numea Iosie, menţionat de către Sf. Pavel, în epistola către Galateni, zicînd: M-am suit în Ierusalim cu Barnaba (II, 1). A fost episcop în Mediolan şi în insula Ciprului; a fost ucis cu pietre.
Sf. Filip, unul din cei şapte diaconi, care a botezat pe Simon vrăjitorul în Samaria şi pe famenul Candachiei; a fost episcop în Tralia Asiei.
Sf. Silvan, pe care Sf. Petru, în scrisoarea sa cea sobornicească, îl pomeneşte astfel: Prin Silvan, credinciosul frate, precum mi se pare, puţin am scris vouă (I, 5, 12).Asemenea şi Sf. Pavel, în a doua Epistolă către Corinteni, zice: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Care la voi prin noi S-a propovăduit de mine şi de Silvan. A fost episcop în Tesalonic.
Sf. Apolo, menţionat în Faptele Apostolilor: Iar un iudeu anume Apolo, de neam din Alexandria, bărbat cuvântător, a venit în Efes, fiind puternic în Scripturi. Acesta era învăţat în calea Domnului şi, arzând cu Duhul, învăţa cu dinadinsul despre Domnul. Îl pomeneşte Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni (I, 3, 6): Eu am sădit, Apolo a udat, iar Dumnezeu a crescut. A fost episcop în Smirna, mai înainte de Sf. Policarp.
Enumerăm în cele ce urmează datele de prăznuire din cursul anului a unora dintre cei 70 de ucenici:
- 27 septembrie: Marcu, Aristarh şi Zinon;
- 30 octombrie: Terție, Marcu Evanghelistul, Iust şi Artema;
- 31 octombrie: Stahie, Amplie, Urban, Narcis şi Apeles;
- 5 noiembrie: Ermeu, Lin, Gaie, Filolog şi Patrova;
- 10 noiembrie: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast şi Cvart;
- 22 noiembrie: Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia;
- 8 decembrie: Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar şi Onisifor;
- 8 aprilie: Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis;
- 28 aprilie: Iason şi Sosipatru;
- 11 iunie: Barnaba;
- 28 iulie: Apostoli şi diaconi: Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena;
- 30 iulie: Sila, Silvan, Criscent, Epenetos şi Andronic.
Tropar – Glas 3
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre
Sf. Nichifor cel Lepros
Cuviosul Nichifor Leprosul s-a născut în insula Creta într-o familie de țărani evlavioși și a rămas orfan de mic. La vârsta de treisprezece ani s-au arătat pe trupul lui primele semne ale „bolii sfinte” cum este numită lepra în Biserica lui Hristos. Ca să scape de izolarea definitivă care îl aștepta, s-a adăpostit pentru o vreme în Egipt. La douăzeci și patru de ani a ajuns la leprozeria din Hios aflată în grija Sfântului Antim din Hios, unde a fost tuns monah. Aici, vreme de patruzeci și unu de ani, deși era din ce în ce mai schilodit de boală, s-a dăruit cu răbdare mucenicească nevoințelor mai presus de fire, arătându-se pildă de urmat pentru frații lui de suferință.
După descoperirea leacului leprei în anul 1947, leprozeria din Hios s-a închis și Cuviosul a fost mutat la Spitalul Sfânta Varvara din Atena. Orb și țintuit pe patul de suferință, însă înzestrat cu multe harisme dumnezeiești, și-a petrecut ultimii ani din viață însuflând nădejde deznădăjduiților, mângâiere suferinzilor, râvnă tinerilor.
La vârsta de șaptezeci și patru de ani sfântul lepros a plecat din lumea aceasta, iar mai târziu descoperirea sfintelor sale moaște și nenumăratele vindecări pe care le face și astăzi l-au arătat a fi unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre.
În anul 2012 Patriarhia Ecumenică a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor Leprosul, cu zi de prăznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis includerea sfântului în calendar la ședința de lucru din 21 iulie 2021.
Tropar – glas 3
De luptele lui Nichifor Leprosul și de bărbăția-i cea întru nevoință și îngerii s-au uimit, căci ca un alt Iov, întru răbdare și mai presus de fire pătimiri pre Dumnezeu l-a slăvit, pentru carele și acum cu slavă și darul puterilor s-a încununat. Acestuia cu credință să-i strigăm: Bucură-te, povățuitorul monahilor; bucură-te, stâlpule de lumină al Bisericii; bucură-te, că sfinte moaștele tale bună-mireasma nădejdii au dobândit.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Cuvios Teoctist din Sicilia și a Sfintei Cuvioase Apolinaria.
