Sfinții Mucenici Marcian și Martirie – au pătimit în Constantinopol în vremea împăratului Constanţiu (331-361), care trecuse de partea arienilor. Marcian era citeţ (cântăreţ), iar Martirie ipodiacon. Amândoi erau ucenicii Patriarhului Pavel.
Sfinţii Marcian şi Martirie au fost prinşi după ce ierarhul lor a fost exilat şi obligaţi să accepte erezia. Asupritorii, văzând că nu îi pot face în nici un fel pe cei doi să apostazieze de la dreapta credinţă, au poruncit să fie omorâţi. Astfel, au suferit moarte martirică pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Tropar, glas 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfânta Tavita (sec. I) – era originară din Iope (azi Iaffa – Palestina). Mai multe informaţii despre Sfânta Tavita aflăm din cartea Faptele Apostolilor 9, 36-42: „Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi.
Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul”.
