Până în secolul al XIV-lea nu se observă deosebiri esențiale în iconografia occidentală ce reprezintă sărbătoarea. La pictorii Renașterii, spațialitatea clădirilor, care sunt redate mai mult sau mai puțin convențional în icoana bizantină, domină din ce în ce mai mult, ajungând să cuprindă și primul plan.
Arhanghelul Gavriil poartă în mână, cel mai adesea, în locul sceptrului, un crin, semnul purității. Fecioara Maria ține în mână o carte cu care este surprinsă de înger în momentul lecturii. Emanciparea și vădirea frumuseții feminine pe care Renașterea a expus-o în artă se vede și în tabloul Bunei Vestiri, unde Fecioara Maria este mereu pictată cu capul descoperit, ca o frumoasă tânără cu buclele blonde răsfirate pe umeri. Dacă în Răsărit toate persoanele sfinte sunt redate cu nimb circular, în pictura occidentală renascentistă nimbul devine din ce în ce mai transparent, până la dispariție uneori.
Mai multe informații în Ziarul Lumina
