Arhim. Paisie Teodorescu: Sf. Ioan Gură de Aur a fost nu doar mare tâlcuitor al Scripturii, ci şi luptător pentru demnitatea omului

Arhimandritul Paisie Teodorescu, Vicar Patriarhal și slujitor la Paraclisul Catedralei Naţionale, a transmis pentru Basilica.ro câteva gânduri referitoare la Sfântul Ioan Gură de Aur, ocrotitorul lăcaşului de cult unde este slujitor. 

Text integral (intertitlurile aparțin redacției):


Cel mai mare exeget și Ziua Bibliei 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, a fost cel mai mare predicator al Bisericii Ortodoxe. El a apărat şi promovat sfințenia şi demnitatea familiei, lumina şi virtuţiile vieţii monahale şi lucrarea filantropică a Bisericii în societate.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a considerat pe sine, înainte de toate, păstor de suflete şi abia apoi învățător sau teolog al dogmelor. Ca păstor de suflete, el a învăţat pe credincioşi ce înseamnă, în realitate, transpunerea noțiunilor de credinţă în viaţă.

Şi-a asumat, precum Sfinţii Apostoli, precum Sfântul Apostol Pavel, sarcina propovăduirii Evangheliei. De aceea, el este socotit cel mai mare exeget sau interpret al Sfintei Scripturi.

El a iubit Scriptura, a citat-o, a explicat-o, a comentat-o şi a recomandat permanent citirea acesteia. Nu întâmplător în ziua de cinstire a Sfântului Ioan Gură de Aur, 13 noiembrie, este serbată şi ziua Bibliei.

A fost nu doar un mare tâlcuitor al Sfintei Scripturi, ci şi un luptător pentru demnitatea omului, pentru dreptate şi sfinţenie. Dascăl al pocăinţei, al rugăciunii şi al milosteniei, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă cum să ne îmbogăţim prin milostenie, adunând comori în ceruri.

Prin milostenie, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, facem cea mai bună investiţie, asigurăm darul nostru pentru eternitate, deoarece toate darurile şi investiţiile lumeşti sunt în orice clipă în primejdie de a se pierde. Numai darurile pe care le oferim lui Dumnezeu şi săracilor nu sunt în primejdie de a fi furate sau distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade cereşti şi lumină dumnezeiască, adică viaţă şi fericire veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.

Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, în care se înalţă zilnic rugăciuni către Preamilostivul Dumnezeu pentru ajutor în buna desfăşurare a lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, a fost rânduit încă de la sfinţirea lui, din data de 23 octombrie 2011, sub ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur.

Atunci, PF Patriarh Daniel a aşezat aici spre venerare, racla cu sfintele sale moaşte pentru întărirea credinţei şi sporirea faptelor bune, spre ajutor şi binecuvântare pentru toţi binefăcătorii, rugătorii şi ziditorii Catedralei Mântuirii Neamului.

Cinstirea sau venerarea sfintelor moaşte, ca şi invocarea sfinţilor în rugăciune, face parte din istoria Bisericii noastre, încă din perioada apostolică. Osemintele mucenicilor erau adunate cu evlavie şi grijă, iar primele biserici creştine au fost zidite pe mormintele lor, tocmai pentru ca acestea să fie cinstite.

Motivul pentru care Biserica cinsteşte sfintele moaşte nu este numai unul de ordin comemorativ, în amintirea martirilor sau a celorlalți sfinți ai Bisericii, ci pentru că moaştele sunt cu adevărat purtătoare de har, trupurile sfinților sunt lăcașuri ale Duhului Sfânt.

Închinarea la sfintele moaște presupune o anumită jertfă, un anumit timp petrecut la rând, în meditație şi rugăciune. În societatea de astăzi asistăm, din păcate, la o adevărată propagandă de denigrare a Bisericii şi a credincioșilor care se închină la sfintele moaşte. Trebuie să spunem însă că păcătuiesc cumplit cei care batjocoresc evlavia şi credința credincioşilor care cinstesc sfintele moaște.

Noi nu cinstim nici oasele, nici morții, ci Îl cinstim pe Dumnezeu, Care Se arată minunat întru sfinţii Săi, cum spune psalmistul şi împăratul David.

Troparul Sf. Ioan Gură de Aur

Din gura ta ca o lumină de foc stră­lu­cind harul, lumea a luminat. Vistie­riile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Iar prin cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dum­nezeu, să mântuiască sufletele noastre (Troparul Sfântului Ioan Gură de Aur).

Biserica a creat pentru Sf. Ioan Gură de Aur unul dintre cele mai poetice și profunde tropare, plin de înțelesuri duhovnicești și teologice. Poate tocmai pentru că Sf. Ioan Gură de Aur a fost unul dintre cei mai mari păstori de suflete, învățător sau teolog al dogmelor, fiind socotit, de asemenea, cel mai mare exeget sau interpret al Sfintei Scripturi.

Troparul, în general, este o rugăciune scurtă, care rezumă într-o formă poetică viața și învățătura sfântului sau a praznicului respectiv.

Troparul Sf. Ioan Gură de Aur conține figuri de stil care combină termeni contradictorii, oximoroane. Acestea exprimă un adevăr sub forma unor asocieri paradoxale a doi termeni incongruenți sau aparent incompatibili, paradoxali. Această tehnică a fost folosită de mari scriitori sau poeți ca formulă literară de a descrie conflictele inerente ale vieții.

Primul oximoron este: Vistie­riile neiubirii de argint lumii a câștigat. Aici sunt asociate două contradicții neiubirea de argint și câștigul sau vistieria.  Când vorbim despre vistierie ne gândim la comorile din această vistierie, dar acum comoara cea adevărată este tocmai neiubirea de argint, adică de bogăție.

Virtutea neiubirii de argint devine ea însăși o comoară și câștig. Neiubirea de argint înseamnă a te încrede mai mult în ajutorul lui Dumnezeu, Care se îngrijește de noi, decât puterea noastră de a aduna avuții. Sf. Apostol Pavel a numit iubirea de argint, „rădăcină a tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la dreapta credință și s-au străpuns cu multe dureri” (1 Timotei 5, 10).

Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Asocierea între înălțime și smerenie este de asemenea paradoxală. Înălțimea gândului duce în general la slavă deșartă, la mândrie, însă smerenia, deși ne coboară, de fapt ea ne înalță, după cuvântul Mântuitorului:cel ce se smerește pe sine, se va înălța” (Luca 14, 11).

Sfântul Ioan Gură de Aur și-a asumat, precum Sfinţii Apostoli, precum Sfântul Apostol Pavel, sarcina propovăduirii Evangheliei. De aceea, el este socotit cel mai mare exeget sau interpret al Sfintei Scripturi. El a iubit Scriptura, a citat-o, a explicat-o, a comentat-o şi a recomandat permanent citirea acesteia. Nu întâmplător în ziua de cinstire a Sfântului Ioan Gură de Aur, 13 noiembrie, este serbată şi ziua Bibliei.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica 

Comentarii Facebook


Știri recente