Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a primit joi Ordinul de Gradul I al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara.
Distincţia i-a fost acordată de Preasfinţitul Părinte Lukijan, Episcopul ortodox sârb de Budapesta şi administrator al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, „întru sporirea bunei înţelegeri şi convieţuiri între cele două surori, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Aradului şi Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, ca semn al aprecierii şi preţuirii”.
Evenimentul a avut loc la finalul Sfintei Liturghii oficiate la Mănăstirea Hodoş-Bodrog cu prilejul hramului istoric al celei mai vechi mănăstiri din ţara noastră cu viaţă monahală neîntreruptă, informează arhiepiscopia.
Arhiepiscopul Aradului i-a mulţumit ierarhului sârb pentru deosebita cinste şi împreuna slujire.
„În această partea a ţării noastre buna înţelegere între etnii şi confesiuni este reprezentată de unitatea Ortodoxiei, prin legătura credincioşilor ortodocşi români şi sârbi”, a precizat Arhiepiscopul Aradului.
Mănăstirea Hodoş Bodrog
Mănăstirea este situată în comuna Zădăreni, județul Arad. Prima atestare documentară despre este din 1177.
Invazia tătară de la 1241 a dat o lovitură puternică sistemului monastic din câmpia Aradului în urma căreia multe mănăstiri existente înainte dispar din izvoarele istorice.
Mănăstirea Hodoş-Bodrog a trecut şi peste această situaţie dificilă.
Se pare că a fost distrusă numai bisericuţa mănăstirii, dar viaţa monahală a continuat, deoarece există o menţiune în această privinţă într-un document din anul 1278.
Mănăstirea Hodoş-Bodrog îşi va continua activitatea, dar fără a mai avea o biserică reprezentativă, deoarece sinodul latin din anul 1279 a interzis construirea de noi biserici ortodoxe, în locul celor distruse de tătari, situaţie care s-a menţinut până în a doua jumătate a sec. al XIV-lea.
În anul 1326, un document aminteşte de voievodul Neagu de Hodoş, pe care istoricul Ştefan Meteş îl consideră un posibil protector al mănăstirii.
Ţinând cont de cercetările arheologice şi de părerile unor istorici, actuala biserică a mănăstirii, construită în stilul triconc bizantin, datează din a doua jumătate a sec. al XIV-lea, fiind contemporană cu unele mănăstiri din Ţara Românească – Vodiţa, Tismana, Cozia, precum şi cu cea de la Prislopul de Haţeg – cu care se aseamănă din punct de vedere arhitectonic.
Foto credit: Arhiepiscopia Aradului
