În curgerea de două ori milenară a istoriei poporului român și a Bisericii noastre strămoșești, numeroși au fost sfinții odrăsliți din pământul românesc și din alte părți ale lumii care au venit aici, au predicat, au scris și au fost martirizați. Dintre aceștia din urmă face parte și Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (c. 1650-1716). Pentru tot ce a înfăptuit ca tipograf, dascăl, predicator, sculptor și miniaturist, Antim Ivireanul, cel mai învățat și mai talentat mitropolit care a stat vreodată pe scaunul Mitropoliei Țării Românești, este astăzi cinstit ca sfânt de întreaga suflare românească.
Sfântul Antim s-a născut în Iviria – numele clasic al Georgiei sau Gruziei – pe la anul 1650, din părinții Ioan și Maria, primind la botez numele de Andrei. După informațiile florentinului Anton Maria del Chiaro, încă din tinerețe a căzut rob la turci, care l-au dus la Istanbul (Constantinopol). Aici a trăit mai mult timp, învățând greaca veche și nouă, turca și araba. A fost răscumpărat se pare de Patriarhia din Ierusalim în vremea când aceasta își avea sediul la Constantinopol și avea nevoie de un om instruit ca să traducă din georgiană. În timpul șederii sale la Constantinopol, a reușit să impresioneze în scurt timp pe cei din jurul său cu talentul deosebit pe care îl avea de caligraf, sculptor, desenator și lucrător în broderie.
Slujirea Sfântului Antim Ivireanul în Țara Românească
Aflând de el și de calitățile lui, evlaviosul domn Constantin Brâncoveanu, la recomandarea Patriarhului Dositei al Ierusalimului (1641-1707), l-a adus în Țara Românească, se pare în 1688 și 1690. Venit la noi, a învățat repede slavona și „limba dulce românească”, căreia avea să-i dea prin Didahiile sale „mlădiere, putere și lirism”. A deprins acum meșteșugul tiparului de la fostul Episcop de Huși, Mitrofan, cel care conducea tipografia domnească din București. Tot acum s-a și călugărit, primind numele de Antim.
După alegerea Episcopului Mitrofan în scaunul vlădicesc de la Buzău, la 10 iunie 1691, ieromonahul Antim a trecut la conducerea tipografiei. În octombrie 1691, el a tipărit prima sa carte, în grecește, „Învățăturile lui Vasile I Macedoneanul către fiul său Leon”, în care se semnează simplu „Antim ieromonahul”. După cum se iscălește, înțelegem că el s-a călugărit, cu numele de Antim, îndată ce a venit în Țara Românească.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
