Părintele Ştefan Roşulescu din localitatea prahoveană Strejnicu a fost întemnițat în urma unor acuzații nefondate. Patru ani mai târziu trece la Domnul.
Prezentăm mai jos cazul său publicat într-un articol din Ediția 22 martie 2017 a Ziarului Lumina și semnat de Adrian Nicolae Petcu.
S-a născut la 21 ianuarie 1909, într-o familie de oameni simpli, din localitatea Văile Unite (astăzi Valea Mare), judeţul Dâmboviţa. După obţinerea licenţei în teologie, tânărul Roşulescu a primit darul hirotoniei pe seama Parohiei Strejnicu, din judeţul Prahova.
Încă din perioada interbelică aderă la politica Partidului Naţional Ţărănist, încât după 1944 este cooptat ca membru în delegaţia permanentă pe judeţul Prahova. Pentru activitatea sa politică într-un partid istoric, preotul Roşulescu este urmărit de Securitate şi mereu suspectat ca potenţial inamic la adresa regimului de „democraţie-populară”. De altfel, în evidenţele Securităţii se consemnează cum preotul Roşulescu „împiedică activitatea organizaţiei de bază a Partidului Muncitoresc Român din localitate, din care cauză populaţia nu mai are încredere în organele PMR”. Într-un alt document, se arată cum preotul Roşulescu „duce propagandă religioasă din casă în casă, iar când organizaţia de partid convoacă adunări de masă, el intenţionat trage clopotul la biserică pentru a împrăştia lumea”. De asemenea, era indicat ca unul dintre cei din localitate care se opun înfiinţării Gospodăriei Agricole Colective. Probabil că eşecul colectivizării în localitatea Strejnicu era atât de vizibil, încât autorităţile comuniste au trecut la represalii. La 28 noiembrie 1956, părintele Roşulescu este arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Ploieşti, alături de alţi 12 arestaţi, precum agricultori şi avocaţi, foşti membri ai Partidului Naţional Ţărănesc. Este acuzat că, începând cu martie 1951, în urma unei vizite la un fost membru PNŢ din Puchenii Moşneni, ar fi discutat despre reorganizarea partidului şi ar fi intrat în posesia unui program politic, elaborat de un alt fost ţărănist, căutat de către autorităţile comuniste. Astfel, potrivit scenariului Securităţii, părintele Roşulescu ar fi contribuit la coagularea vechii organizaţii politice, în scopul subminării procesului de colectivizare din localitatea Strejnicu. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 964 din 30 septembrie 1957 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Roşulescu a primit o condamnare de 18 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
A cunoscut închisorile de la Mărgineni (octombrie 1957), Jilava (noiembrie 1957, în tranzit) şi Galaţi (iulie 1958). În ziua de 31 iulie 1960, la ora 15:45, părintele Ştefan Roşulescu a decedat în penitenciarul Galaţi. Cauza morţii nu este precizată în dosarul penal pe care l-am consultat. La 1 august 1960, trupul său a fost depus la morga Spitalului nr. 1 din Galaţi, iar a doua zi, penitenciarul Galaţi a anunţat Sfatul Popular din Strejnicu, în scopul înştiinţării familiei.
