Senatul României a avut la conducerea sa încă de la înființare zeci de președinți. Printre aceștia s-au aflat și doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au aflat la conducerea Camerei Senatului încă de la începuturile istoriei instituției și anume, Mitropolitul Primat Nifon (care a fost primul Președinte al Senatului) și Mitropolitul Primat Calinic Miclescu. Până la venirea comunismului ierarhi din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române erau senatori de drept.
Mitropolitul Primat Nifon a fost Președintele Senatului, după cum informează www.amosnews.ro, în următoarele perioade: 3 decembrie 1864 – 5 decembrie 1865; 5 decembrie 1865 – 18 martie 1866; 29 noiembrie 1866 – 1 noiembrie 1867; 12 ianuarie 1868 – 2 iunie 1868; 4 martie 1871 – 16 noiembrie 1871; 16 noiembrie 1871 – 20 noiembrie 1872; 20 noiembrie 1872 – 15 noiembrie 1873; 15 noiembrie 1873 – 31 mai 1874; 20 noiembrie 1874 – 5 mai 1875.
Ierarhul s-a născut la București în anul 1789, într-o familie de aromâni, ca fiu al blănarului Rusailă. Urmează clasele primare la Biserica Oțelari din București, după cum aflăm din Enciclopedia Ortodoxiei Românești. Călugărit la Cernica în 1809 și hirotonit ierodiacon pentru Mitropolie, mai târziu ieromonah (1826), iconom la Episcopia Râmnicului (1827), arhimandrit (1836), stareț la Cozia (1839), vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (1841), hirotonit arhiereu cu titlul „Sevastias” (1843), locțiitor de episcop la Râmnic (1848-1850) și, paralel, „locțiitor al scaunului mitropolitan” (august 1849 – septembrie 1850). La 14 septembrie 1850 ales Mitropolit al Ungrovlahiei (înscăunat la 8 octombrie); la 11 ianuarie 1865 i s-a acordat titlul de „mitropolit primat al României”, păstorind până la moarte. Sub păstorirea lui s-au redeschis Seminariile eparhiale (închise în timpul Revoluției din 1848), în 1852 a înființat o tipografie a Mitropoliei, în care s-au editat aproape toate cărțile de slujbă (luată curând după aceea de stat); a refăcut cu cheltuiala sa câteva locașuri de cult: Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea și a zidit din temelie Biserica din Letca Nouă (azi județul Giurgiu). A fost președintele Divanului Ad-hoc din București (1857) și al Adunării elective care a ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859); a fost primul președinte al Senatului României. În timpul păstoririi lui au avut loc cunoscutele reforme bisericești ale lui Alexandru Ioan Cuza, dar n-a luat atitudine față de ele (Secularizarea, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliți și episcopi eparhioți, Legea călugăririi); în 1872 s-a promulgat „Legea pentru alegerea de mitropoliți și episcopi și pentru constituirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”. În 1872 a înființat – din banii săi – un al doilea Seminar în București, cu 8 clase, care i-a purtat numele, până în 1948, când a fost desființat; seminarul s-a întreținut din banii lăsați de Mitropolit și din veniturile moșiei Letca Nouă. A trecut la cele veșnice în București (înmormântat la Cernica) la 5 mai 1875.
Mitropolitul Primat Calinic Miclescu a fost Președintele Senatului în următoarele perioade: 9 iunie – 19 noiembrie 1875; 19 noiembrie 1875 – 3 martie 1876; 19 aprilie – 15 noiembrie 1876; 15 noiembrie 1876 – 23 martie 1877; 15 aprilie – 17 noiembrie 1877; 15 aprilie – 17 noiembrie 1877; 17 noiembrie 1877 – 25 noiembrie 1878; 25 noiembrie 1878 – 25 martie 1879, după cum informează www.amosnews.ro
Mitropolitul primat Calinic Miclescu (din botez Constantin) s-a născut la data de 16 aprilie 1822, în Suceava, dintr-o veche familie boierească. La 18 iunie 1842 a fost călugărit la Huși de către unchiul său Sofronie, viitorul mitropolit al Moldovei. La data de 23 aprilie 1843 a fost hirotonit ierodiacon, ieromonah la 31 noiembrie 1848, apoi hirotesit protosinghel și arhimandrit la data de 2 februarie 1855. Între anii 1851 – 1958 a fost egumen la Slatina, unde a înființat o școală în localitatea Mălini pentru copiii țăranilor. A fost membru în Divanul Ad-hoc, locțiitor de episcop la Huși (noiembrie 1958 – ianuarie 1861), din nou egumen la Slatina (1861 – 1863), locțiitor de mitropolit al Moldovei (din 7 mai 1863), apoi, la 31 mai 1875, este ales mitropolit primat, deținând această demnitate până la trecerea sa la cele veșnice. La 11 aprilie 1876 este ales președinte al Senatului. În timpul păstoririi sale s-au deschis cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București, la stăruințele lui s-a înființat Tipografia Cărților Bisericești și a fost recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române (1885). La data de 14 august 1886 a trecut la cele veșnice, în București, fiind înmormântat la Neamț.
