Cu 114 ani în urmă, în 19 martie 1912, se năștea la Viena Marina, fiica Prințului George Știrbei. Era nepoata lui George Valentin Bibescu, pionier al aviației, și verișoara legendarului Constantin M. (Bâzu) Cantacuzino – as al aviației în al Doilea Război Mondial, astfel că avea în sânge pilotajul.
S-a numărat printre primele femei pilot din Europa și a pus bazele aviației sanitare în condiții de război: flota era cunoscută sub numele de „Escadrila Albă” și pilotată exclusiv de femei.
Prințesa Marina Știrbei a obținut brevetul de pilot în 1935, după ce a urmat cursurile Școlii de Turism Aerian „Mircea Cantacuzino” din România. Prima absolventă a școlii fusese tot o femeie, Ioana Cantacuzino, sora pilotului Mircea Cantacuzino, fondatorul școlii.
În anul următor, Marina Știrbei a câștigat un concurs aerian care a constat dintr-un raid pe ruta București – Constanța – Galați – Iași – Cernăuți.
Tot în acel an, prințesa a participat la un mare raid în nordul Europei, singură la bordul avionului, pe ruta București – Stockholm, devenind prima româncă ce a zburat pe această rută și a survolat Marea Baltică în condiții de ceață.
Cum s-a înființat Escadrila Albă
În 1937, Prințesa Marina Știrbei a reprezentat Aeroclubul Regal Român la prima Conferință Tehnică Internațională de Ajutorare Aeriană. La inițiativa ei, au fost obținute două avioane sanitare care puteau transporta câte doi răniți și o însoțitoare.
Ca membră în comitetul de conducere al Crucii Roșii Române, în 1938 a participat, alături de Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duțescu și Irina Burnaia, la Manevrele Militare Regale organizate la Galați.
După ce a testat un avion de transport echipat sanitar, Marina Știrbei a avut ideea creării unei escadrile sanitare militare, încadrată în exclusivitate cu personal navigant feminin, după modelul organizației feminine finlandeze „Lotta Svrd”.
Așa a fost înființată, în 25 iunie 1940, prima flotă de aviație sanitară a României. Jurnalistul italian Curzio Malaparte, aflat într-o călătorie de documentare pe frontul din Moldova, a numit flotila „Escadrila Albă”.
Avioanele sanitare erau pilotate de Marina Știrbei, Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Smaranda Brăescu, Virginia Duțescu, Stella Huțan Palade, Victoria Pokol, Eliza Vulcu, Maria Nicolae.
Eroismul femeilor pilot
Aceste femei au pilotat în sute de misiuni de salvare din cele mai dure teatre de război în perioada 1940–1945. Au îndeplinit cu succes misiuni în campaniile: Basarabia și Odessa (1941), Stalingrad (1942), Crimeea (1943).
În bătălia de la Odessa, fiecare femeie pilot zbura de patru ori pe zi, în misiuni infernale. Numai de la Odesa au salvat peste 700 de răniți.
Pe timp de război, Prințesa Marina Știrbei a transformat conacul familiei de la Dărmănești, județul Bacău, în sanatoriu pentru aviatorii de pe front.
Ultima nuntă princiară a secolului
În 1942, Prințesa Marina Știrbey s-a cununat cu Prințul Constantin Basarab Bibescu Brâncoveanu la Biserica Domnița Bălașa, nunta princiară având loc la Palatul Mogoșoaia. Nași le-au fost Martha Bibescu și George Matei Cantacuzino.
„Asta e ultima nuntă aristocratică din Europa nouă ce se întrevede. Alta nu va mai fi!“, aprecia exclamativ ambasadorul finlandez la București, Eduard Palin.
Cei doi soți au avut doi copii, dar anii comunismului aveau să fie necruțători cu familia.
Prigoana și exilul
În 1948, soțul Marinei a fost arestat, avionul și toate bunurile familiei au fost confiscate de comuniști. Marina Știrbei și cei doi fii ai săi, Constantin și Mihai, trăiau din vânzarea câtorva lucruri pe care reușiseră să le salveze. În 1949, prințesei i s-a fixat domiciliul obligatoriu în București, la mansarda unei case din Str. Alexandru Popov nr. 55.
În timp ce soțul ei a ajuns să muncească la Canal, ea lucra cot la cot cu muncitoarele pentru amenajarea spațiilor dedicate unor manifestații comuniste. Revenit pentru scurt timp acasă, soțul ei a fost din nou arestat și condamnat la opt ani de închisoare pentru niște vorbe schimbate cu „prieteni” care au informat Securitatea.
Grație demersurilor făcute de Martha Bibescu din exil, pe căi diplomatice, soții au reușit să iasă cu familia din țară. În anii 1960. S-au alătura nașei lor în Anglia, unde Prințul Constantin Basarab Brâncoveanu a fost o vreme angajat al secției române a postului de radio BBC Londra.
În 1981, cei doi soți s-au stabilit în Franța, la Bouloc, la aproximativ 100 km de Toulouse, unde Constantin Brâncoveanu a trecut la cele veșnice în 1983.
În anul 1992, Marina Știrbei a venit în România pentru a participa la slujba canonizării Sf. Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu și a fiilor acestuia, Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Aviatoarea s-a mutat la cele veșnice în 15 iulie 2001, la Bouloc în Franța.
Surse: Enciclopedia României; Complexul Muzeal Național Neamț; Autoritatea Aeronautică Civilă Română; Școala de Aviație „Mircea Cantacuzino”; Ziarul de Vrancea; Dosare Secrete
Foto credit: Muzeul Național de Istorie a României (deschidere articol)
