Pentru unii, Crăciunul se trăiește cu ușa deschisă. În povestea de viață a doamnei preotese Adina Curelea, „acasă” și „parohia” se întâlnesc firesc. În dialogul din cadrul rubricii #vinereapentruviață, ea ne vorbește despre Crăciunul trăit împreună, o lecție învățată de la bunica, de la duhovnic și de la Maica Domnului – slujirea maternității extinse a preotesei.
Alexandra Nadane: Nașterea Domnului este, pentru mulți, o sărbătoare a familiei. Cum se trăiește Crăciunul într-o familie de preot, într-o comunitate de sat, unde granița dintre „acasă” și „parohie” e adesea foarte subțire?
Adina Curelea: Crăciunul este unul dintre cele mai frumoase momente din familia noastră, deoarece, pentru noi, această sărbătoare înseamnă bucurie alături de toți cei dragi ai noștri: copii, părinți, fii duhovnicești, toți împreună ne întâlnim acasă la Biserică. Având casa parohială în curtea bisericii, granița dintre noi și familia duhovnicească nu există.
Este adevărat că nu este ușor să trăiești cu ușa casei permanent deschisă, dar este atât de frumos… Sunt convinsă că, pentru copiii mei, cele mai frumoase amintiri ale copilăriei sunt momentele petrecute în curtea bisericii de la Poienarii Burchii, alături de o mulțime de copii și de oameni dragi uniți în rugăciune și în slujire.
A.N.: Pentru unii copii din mediul rural, Crăciunul nu vine întotdeauna cu cadouri sau belșug. Cum reușiți să îi sprijiniți prin activitățile pe care le organizați în parohie?
A.C.: Primele activități caritabile realizate de noi în comunitate au fost începute acum mai bine de 15 ani, sprijiniți de oameni cu inimă mare, care au avut încredere în noi și care ne-au fost alături ani la rând, pentru a continua aceste activități până astăzi. Pe acest drum ni s-au alăturat și alți oameni, chiar din comunitate, anul 2025 fiind o dovadă vie a ceea ce înseamnă împreună lucrarea pentru ajutorarea credincioșilor fără posibilități.
An de an, copiii au primit daruri în preajma marilor sărbători și rechizite la începerea școlii, însă anul acesta, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am reușit să realizăm cele mai multe activități sociale și educative din întreaga noastră activitate pastorală.
La finalul lunii august, 70 de copii au participat la „Tabăra copiilor din sat”, unde, alături de prietenii de la Asociația „Spune-mi o poveste pentru suflet”, am realizat cel mai mare eveniment educativ de până acum, pentru copiii din comunitate.
De asemenea, luna decembrie a însemnat o întreagă rețea a binelui țesută de o mână de oameni cu inimă mare, pe care i-am adunat împreună pentru a aduce daruri minunate copiilor, hăinuțe și încălțăminte de iarnă, dulciuri și – desigur – jucării.
30 de copii din comunitate au primit haine și ghetuțe noi de iarnă, iar în 24 decembrie, Moș Crăciun a sosit în Sfânta Biserică pentru a împlini visurile așternute pe hârtie de 50 de copii din comunitatea noastră.
Donatori cu suflet mare ne-au ajutat ca fiecare vis al copilașilor să se împlinească, iar noi cei mari să ne îndulcim de bucuria lor. Dacă anul trecut am avut 25 de copii beneficiari ai acestui proiect, prin grija Domnului și cu sprijinul unor oameni inimoși, anul acesta numărul copilașilor beneficiari s-a dublat, ajungând la 50.
Nu i-am uitat însă nici pe bătrâni: 20 dintre ei (din comuna Poienarii Burchii și nu numai) au primit câte un pachet cu alimente de bază și o pătură groasă.
Modelul meu de slujire este bunica mea, preoteasă și ea, prima femeie la care am văzut, copilă fiind, ce înseamnă să dăruiești și să îți oferi ajutorul tuturor celor în nevoie.
A.N.: Ce simțiți, ca mamă, când vă gândiți la Nașterea Pruncului Hristos și la provocările întâmpinate de Maica Domnului înainte și după acest moment?
A.C.: În primul rând, simt recunoștință pentru că Dumnezeu mi-a dat șansa de a trăi eu însămi bucuria nașterii de prunci, având-o pururea pe Maica Domnului ca model de slujire maternă și de jertfă.
Acum mulți ani, pe când ne rugam fierbinte ca Dumnezeu să trimită un copilaș și în casa noastră, mergând întristată la părintele duhovnic, acesta mi-a dăruit un sfat care surprinde, de fapt, esența slujirii unei preotese în parohia păstorită de soțul său: „Nu ai de ce să te plângi că nu ai copii, căci toți copiii parohiei sunt și copiii tăi. Așadar slujirea și purtarea ta trebuie să fie după modelul Maicii Domnului”.
Curajul și smerenia Maicii Domnului îmi sunt mereu inspirație și sprijin în viețuirea ca mamă și ca soție.
A.N.: Ce le-ați spune mamelor sau femeilor care se simt copleșite, mai ales în perioada sărbătorilor, de toate responsabilitățile pe care le au?
A.C.: Viața unei soții și mame este plină de jertfă și de sacrificii. Dar tuturor mamelor le-aș spune să fie bucuroase și recunoscătoare pentru binecuvântarea de a avea o familie frumoasă și prunci la masă.
În zilele noastre, căsătoria și nașterea de prunci reprezintă un adevărat act de eroism, o comoară neprețuită ce trebuie păstrată și îngrijită permanent, căci nimic nu este mai frumos pe lumea aceasta decât tihna unui cămin așezat și glasurile cristaline ale copilașilor.
A.N.: Dacă ar fi să transmiteți cititorilor un gând de sărbătoarea Nașterii Domnului, care ar fi acela?
A.C.: Să-I mulțumim Domnului pentru toate, să ne îngrijim mai mult de suflet și mai puțin de cele materiale, să călătorim pururea către Betleem împreună cu magii și cu păstorii, nu în singurătate.
Foto: Adina Curelea
