În data 27 februarie 1948 trecea la cele veșnice al doilea patriarh al României, Nicodim Munteanu. În mod inspirat, scriitorul Cezar Petrescu l-a numit, pentru activitatea sa cărturărească, un „slujitor al slovelor, iar nu numai al altarului”.
Patriarhului Nicodim Munteanu îi aparține aproape toată traducerea Bibliei apărute în 1944, dar și alte zeci de traduceri și lucrări teologice proprii.
Patriarhul Nicodim a tradus în română după textul grecesc al Septuagintei 51 de cărți ale Sfintei Scripturi (24 din Vechiul Testament, iar Noul Testament în întregime). De asemenea, a publicat Noul Testament în cinci ediţii, dar şi Psaltirea (patru ediţii), traduse de el.
Al doilea patriarh al României a făcut numeroase traduceri și din literatura teologică rusă. A realizat lucrări proprii, inspirate din Sfânta Scriptură și alte scrieri legate de pastorația timpului, fie volume mari, fie broșuri simple, pe înțelesul tuturor.
A fost înmormântat în catedrala patriarhală alături de predecesorul său, Patriarhul Miron Cristea.
A fost întronizat ca Întâistătător al Bisericii noastre în anul 1939, păstorind credincioșii într-o epocă de mari tulburări politice și sociale.
Patriarhul Nicodim s-a născut la 6 decembrie 1864, în Pipirig, jud. Neamţ, dintr-o familie de ţărani credincioşi, la botez primind numele Nicolae.
A urmat şcoala primară în satul natal, Seminarul „Veniamin” din laşi, apoi Academia duhovnicească din Kiev.
„Această combinație între textul Sfintei Scripturi și contextul social, pastoral a arătat că Patriarhul Nicodim era un teolog realist și un păstor care aducea în actualitate cuvântul vieții, cuvântul mântuitor, cuvântul care ne unește cu Dumnezeu-Cuvântul și cu întreaga Sfântă Treime”
– Patriarhul Daniel
De tânăr, a intrat ca frate de mănăstire la schitul Pocrov. În anul 1894 a fost tuns în monahism la mănăstirea Neamţ cu numele Nicodim, apoi a fost hirotonit ierodiacon la Iaşi şi, în 1896, ieromonah.
Datorită pregătirii sale deosebite a împlinit diferite slujiri:
- 1895 predicator la Catedrala mitropolitană din laşi,
- 1898 -1902 arhimandrit şi vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei,
- 1902 – 1909 vicar administrativ al Eparhiei Dunării de Jos,
- 1908 – 1909 director al Seminarului „Sfântul Andrei” din Galaţi.
- În anul 1909 a fost ales Arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul Băcăuanul.
În perioada 1912 – 1923 a fost episcop eparhiot la Huşi, retrăgându-se din scaunul chiriarhal în data de 31 decembrie 1923.
În perioada 1924-1935 a fost stareţ al mănăstirii Neamţ.
În 1935 a fost ales Mitropolit al Moldovei.
În timpul arhipăstoririi sale a ridicat la Neamţ un palat mitropolitan, dar şi actuala clădire a Seminarului Teologic de lângă mănăstire. Totodată, a refăcut tipografia de la mănăstirea Neamţ, unde au fost tipărite numeroase cărţi bisericeşti.
În data de 30 iunie 1939 a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Patriarhia Română a dedicat anul 2019 comemorării Patriarhilor Iustin, Nicodim și a traducătorilor de cărți bisericești.
Foto credit: Arhivă Basilica.ro
