Duminică s-au împlinit 615 ani de la prima atestare documentară a Cernăuților: cetatea era menționată într-un act emis de cancelaria Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun în 8 octombrie 1408. Prin acest act, principele acorda un privilegiu negustorilor din Lwow (în perioada austriacă Lemberg, azi Lviv în Ucraina).
„Nu poți să fii bucovinean întreg dacă n-ai fost la Cernăuți. Nu poți să fii român întreg dacă n-ai fost la Cernăuți”, spune Ioana Repciuc, cercetător științific la Departamentul de Etnologie al Institutului de Filologie „A. Philippide” al Academiei Române – Filiala Iași.
Într-un interviu video acordat Agenției de știri BucPress din Cernăuți, ea explică: „Studiind istoria și limba română ca cercetător științific, înțelegem cât de important a fost mediul cultural, intelectual din Cernăuți pentru cultura română”.
„În momentul în care Bucovina de Nord era parte a Imperiului Austro-Ungar, Academia Română, cel mai important for științific al țării, a înțeles că trebuie să aducă, alături de ceilalți intelectuali români, membri ai Academiei Române din Regiunea Cernăuți, din acea parte a Bucovinei care nu se găsea tehnic, administrativ, politic între granițele noastre.”
„Dacă ar fi să facem o listă a marilor absolvenți ai Universității din Cernăuți, care au devenit mari savanți ai culturii române, ar trebui să petrecem foarte mult timp”, adaugă Ioana Repciuc.
„Uneori uităm cât de mult a contat acel mediu intelectual pentru savanții români, pentru filologii, istoricii și teologii români, și, de aceea, este bine să ne întoarcem pe aceste meleaguri.”
„Emoția acestor sate atât de românești și care totuși nu sunt în România ne va aduce aminte fizic, emoțional, de importanța acestei regiuni pentru cultura română”, spune cercetătoarea. „Mi-aș dori foarte mult ca orice român să meargă cel puțin o dată la Cernăuți.”
Istoria Cernăuților pe scurt
În evul mediu timpuriu, pe partea opusă a Prutului față de actualul oraș a existat o mică cetate, Țețina, distrusă de tătari. Se pare că locuitorii rămași în viață au decis reconstruirea localității pe partea sudică a râului, considerată mai ușor de apărat. Așa a luat naștere actualul oraș nord-bucovinean.
Moldova lui Alexandru cel Bun se întindea din Hotin până la Marea Neagră, incluzând Cernăuții (Bucovina de Nord), Tighina (Basarabia – Transnistria), Cetatea Albă și Chilia (Bugeac.
Începând cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic primind numele de Czernowitz. În anul 1875 a fost înființată Universitatea Cernăuți, o instituție de învățământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar.
Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, în 1918, Cernăuțiul a devenit parte din România. În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Ribbentrop-Molotov și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania național-socialistă. La 30 martie 1944 Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainene.
În luptele ce s-au dat pentru oraș (25-30 martie 1944) au murit 1.500 de soldați și ofițeri români și germani.
După destrămarea URSS, Cernăuți a rămas parte a Ucrainei independente.
Vezi și:
Foto credit: Wikimedia Commons via Flickr / Adam63
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
